pina mereu in expunerea sa 1. La Bucuresti, inainte de ráscoalá, Eteria a distri-buit roluri; prornisiunile de eliberare fácute de Tudor táránimii si proclamatia sa antiboiereascá au fost simple mijloaee tactice; eombaterea rascoalei de catre boieri a fost un simulacru 2 etc. « Evenimentele s-au desfasurat. . . ca-ntr-o piesá bine construitá $i bine jucatá, pina cind un fapt nea^teptat a rásturnat tóate premisele pe care se intemeia ac|iunea. Acest eveniment a fost condamnarea de catre }ar a miscárii... » 3 .
    Despre aceastá interpretare, A. Otetea spune cá este « o nouá conceptie, in care faptele se leagá organic ji se explica unitar » 4. Dinsul ajunge la concluzia cá nepotrivirile intre fapte dispar de pe pozi^ia tezei sale 5, declarind cá n-a existat o contradic^ie realá intre ráscoala din Jara Roinineascá $i Eterie (— macar in prima fazá ele s-au confundat —), ci a existat numai o actiune de camuflare a identitátii scopurilor urmárite de Ipsilanti si Vladimirescu, camuflare ce era necesará pentru izbinda miscárii comune. Din aceastá tacticá a disimulárii s-a náscut §i « povestea cu omorirea lui Tudor »6.
    Dupá párerea noastrá, avem aici un nou exemplu de violentare a realitátii, ie$it din stráduinfa de a stabili acordul intre lógica formalá si o realitate aparent ilogicá, prin aceea cá este prea contradictorie. Continutul scrisorii din 28 febr. a lui Vladimirescu cátre Samurcas nu suná ca o poveste. Actul denuntá « vicle-sugul cel singeros care ai umblat dumneata a-1 face, prin daré de bani, asupra mea ^i asupra ticálosului norodülui ruminesc ». Minia lui Tudor este provocatá mai cu seamá de duplicitatea boierimii: «Dumneata, cel ce totdeauna imi ziceai cá la singe nu te amesteci,... acum umbli ca sá pierzi o tará intreagá pentru hatirul jáfuitorilor ». « Apoi, de acum inainte, cine din lumea aceasta va mai crede pe dumneavoastrá, pe ni§te oameni care nu aveti lucru de nimic a pierde o tará intreagá si mai virtos pe un norod nevinovat si care v-au hránit si vá hráne^te ? » 7.
    Se pot cita citeva documente, care interzic rásturnarea sensului acestei scrisori:
    Un raport al lui Fleischhackl, consulul Austriei din Bucuresti, cátre Me-t-ternich, confine informatia cá Samurca§¡ a plánuit prinderea sau omorirea lui Tudor, dar n-a reusit, fiindcá a fost trádat 8.
    íntr-o cronicá anonimá intitulatá Istoria jáfuitorilor Tárii Romineqti, scrisá de pe pozifia boierimii, citim cá intre osta^ii trimi^i de divan impotriva lui Tudor, « era §i un Hagi-Prodan Bulgariul, om virtos §i ho^os ^i viclean. Acesta se indatorase foarte mult de boieri ca sá piarzá pre Tudor; insá el, ca un Iudá, in loe sá sávir^ascá fágáduiala, dupá ce au mers la dinsul, s-au lipit de el si i-au descoperit toatá taina si cuvintul ce legase cu boierii, si i s-au fácut ca un tatá » 9.
     1	Ibidem, p. 23, 26, 131, 136, 148, 301, 374, 375, 379—380, etc.
2	«... înaintarea lui Tudor spre Bucuresti nu numai câ n-a întîmpinat absolut nici
o	rezisten{á, dar s-a bucurat de tóate înlesnirile. Prin Constantin Samurcas i s-au trimis bani ...» etc. (ibidem, p. 23—24).
     3	Ibidem, p. 24.
      4	Ibidem, p. 6.
     5	Ibidem, p. 361.
     6	Ibidem, p. 171.
     7	Doc. ráse. 1821, I, p. 312-313.
8	Hurmuzaki, Documente priv. la Istoria Romínilor, vol. XX, p. 568 si urm.
      9	N. Iorga, Izvoarele contemporane . . ., p. 331.
260