competentà. La lucrârile lui Sofronie elaborate la Bucurefti avein totufi miele mici observa^ii. Astfel, in ceea ce priveste « TpaacaaHCKoe rio3opHiue », Kiselkov afirnià pentru prima oarà in ¡storiografia bulgara cá prototipul dupS care Sofronie a fáciit traducerea sa nu este « Thea-trum historicum *, lucrarea episcopului protestant Wilhelm Stratemann din Osnabrük, asa cum s-a afirmat in mod gresit ptnâ acum de càtre toji cercetàtorii bulgari, ci « Theatrum politicum », publicat in 1631 la Roma de catre episcopul catolic Ambrozie Marlianus. Autorul afirma cà aceastà grecala i-a fost seinnalatà de « tinàrul slavist german Norbert Randov ». De fapt, de mai bine de 20 de ani Ariadna Camariano a semnalat aceeafi confuzie la Boian Penev, de la care ea a trecut si la ceilal{i istorici literari. In ¡storiografia bulgari, inclusiv in lucrarea de fa{à a lui Kiselkov, persista insà fi astàzi o a doua confuzie fi anume cà Sofronie ar fi tradus aceastà lucrare greceascà fàcutà de Nicòlae Mavrocordat. Aceeafi cercetàtoare a restabilit fi aci adevàrul, dovedind cà respectiva traducere a fost in mod grefit atribuità lui N. Mavrocordat, ea fiind fâcutâ in realitate de cretanul loan Avramie, preot al bisericii domnefti din Bucurefti*. Aceastà gresealà a istoriografiei bulgare a fost aràtatà fi de autorul acestor rinduri incà din 1945 s.
       In sfirfit, ultímele observajii se refera la cunoscuta autobiografie a lui Sofronie. Proble-mele ridicate de aceastà lucrare fi nerezolvate incà sint urmàtoarele: Cind, unde in ce xmprejuràri a scris Sofronie aceastà autobiografie, care constituíe cea mai importantà opera a sa fi care marcheazà de fapt inceputul beletristicii moderne bulgare? Deasenienea, cercetàtorii nu au càzut de acord asupra scopului pe care 1-a urmàrit Sofronie prin aceastà scriere, càrui cerc de cititori ii era adresatá, cuín se explicà anumite omisiuni cu totul neasteptate din partea autorului ei etc. Kiselkov incearcà sà làmureascà toate aceste probleme.
      In ceea ce privefte data alcàtuirii ei, to^i cercetàtorii de pìnà acum erau de acord, ìn generai, cu perioada 1803 — 1806, unii dintre ei fiind ciliar pentru anii 1803 — 1804 sau 1803 — 1805. In aceastà privila autorul càrfii, care se pronun^ase acum ctyiva ani pentru aceeasi datà, prezintà acum o nouà ipotezà, sus^inind cà lucrarea s-a scris « intre inceputul anului 1811 fi mijlocul anului 1813 adicà, dupà toate probabilitàtiie in anul 1812 » (p. 208). Tot Kiselkov sus(ine fi faptul cà respectiva lucrare a fost alcàtuità nu la Bucurefti, ci la acea minàstire de lingà acelasi oraf, unde a fost numit starei in anul 1811 la cererea sa, sustinutà pe lìngà mitropolitul f.àrii de generalul Kamenski.
      In ceea ce privefte ¡mprejuràrile fi scopul pentru care a scris-o, Kiselkov consideri cà Sofronie a fost ìndeinnat in aceastà direcfie de mediul in care a tràit la Bucurefti. Cind a trecut •ìnsà la alcàtuirea lucrarli, Sofronie fi-ar fi schimbat planili fi autobiografia a fost scrisà pentru a justifica faptul cà in acele timpuri grele fi-a pàràsit eparhia fi a venit la Bucurefti etc. Toate aceste probleme se leagà una de alta fi punerea lor in discute, ca fi argumentarea lor, ar depàfi cu totul limitele unei recenzii. Dacà nu trecem aci la o asemenea analiza, nu putem totufi sà nu subliniem macar citeva din motívele pentru care nu putem fi de acord cu noua datare a lucràrii propusà de Kiselkov fi cu scopul pentru care acelafi crede cà aceasta a fost scrisà.
      In primul rind, Kiselkov considerà cà autobiografia este o lucrare finità fi aci argumen-tarea sa este convingàtoare. D-sa arata cà atit aci, cit fi in « TpajimaHCKoe I"Io3opHme», Sofronie ìncheie expunerea cu cuvintul « 3apacTByHT* ».
       In al doilea rind, Kiselkov aratà cà referindu-se la mitropolitul Dositei, la Kalinik, fostul «gumen al minàstirii Màrcu^a fi la domnitorul Ispilanti, Sofronie vorbea la trecut, fapt care ar dovedi cà autobiografia a fost scrisà in 1811 sau 1812.
      Dat fiind cà autobiografia nu depàfefte ca tra tare evenimentele anului 1803 ni se pare cu totul firesc ca Sofronie sà vorbeascà la trecut, indiferent dacà serie ìn 1803 — 1806 sau 1811 — 1812. Totufi aceasta nu poate fi un argument convingàtor pentru punctul de vedere sus^inut de Kiselkov, càci referindu-ne tot la autobiografie, gàsirn peste citeva rinduri urmàtorul pasaj : « De aceea mà stràduesc fi eu acum, zi fi noapte, sà scriu citeva càr^i in limba noastrà bulgara, pentru ca, dacà nu-mi este dat sà le vorbesc chiar eu, sà audà de la mine pàcàtosul, vre-o invàtàturà folositoare. . . * Se pune ìntrebarea: Putea oare Sofronie sà afirme acest lucru cu citeva luni inainte de moarte, cìnd se alla bolnav, in 1812, atunci cìnd ìfi terminane toate lucràrile? Càrturarul bulgar vorbefte foarte explicit: « mà stràduesc acum, zi fi noapte ■ca sà scriu citeva lucràri. . . * .Acest lucru il putea afirma numai ìntre 1803—1805, cìnd nu-fi scrisese incà lucràrile, ci nàzuia doar sà le serie. Desigur in 1811—1812, Sofronie s-ar fi exprimât cam in felul urmàtor: « De aceea m-am stràduit zi fi noapte fi am scris citeva lucràri... » etc.
       1 Ve/.i Ariadna Camariano, Traducerea greacà a « Teatrului politic * atribuità greçit lui -Y. Mavro-■cordat si versiunile ei rominefti, In • Revista latoricâ Rumili,'i ,, Bue., XI —XII (1941 — 1942), p. 216—258.
       1 C. V e 1 i c h i, Kyjtmypnu epunu MeMcdy ôbAeapu u pysibHU e Hanajio Ha 6b*uapcK0m0 ehipaMcdane, •Sofìa, 1945, p. 25.
535