La Dunârea de Jos, italienii s-au instalat mai ales la Vicina care, spre sfîrfitul secolului XIII, decine primul loc în exportul fi importili jinu-turilor romìnefti; ìi gasim mai tìrziu la Chilia (Lycostomo), Cetatea Alba (Moncastro), fiind semnala^i fi la Mangalia, Constanta, Cernavoda1. Ei urmàreau obtinerea unor profituri cìt mai ridicate ; impunìndu-fi premurile de vìnzare fi de achizi|ie au exercitat în veacul XIII, un adevàrat «monopol al coiner|ului de intermediere », ' vehiculînd nu mârfurile proprii ci pe ale altora — ^esàturi fi articole diferite ale atelierelor apusene fi bizantine, sciavi, produse agricole fi animale, mirodenii — fi càutìnd, prin aceastâ activitate, sà-fi asigure venituri cìt mai importante pe seama atìt a producàtordor cìt fi a consumatorilor2.
★
    Schimbul de màrfuri cu Peninsula Balcanica a fost conditionat, afa cum am aràtat la ìnceput, de crefterea producjiei interne de pe teritoriul patiiei noastre în secolele X—XIII; trebuie precizat ìnsà fi aspectul complimentar, in ce mâsurâ acest negoj a influençât dezvoltarea societàri romînefti in acelafi interval de timp fi în ce sens anume? «... Cornerai exercità pretutindeni, precizeazà Karl Marx fâcînd istoricul capitalului comercial, o acquine mai mult sau mai pu^in dizolvantà asupra organizàrilor productiei pe care le gàsefte fi care, sub diferitele lor forme, sìnt orientate cu deosebire in spre valoarea de ìntre-buin^are. în ce mâsurâ însâ determinâ el dizolvarea vechiului mod de productie, aceasta depinde ín primul rìnd de soliditatea acestuia fi de structura lui internâ. lar încotro merge procesul acesta de dizolvare, adicà ce mod de producfie nou ia locul celui vechi, nu depinde de comert, ci de caracterul însuçi al vechiului mod de productie. în lumea antica, ac^iunea comerjului fi dezvoltarea capitalului comercial duceau ìntotdeauna la economia sclavagistâ ; fi cîteodatâ, în legâturâ cu punctul de plecare, numai la prefacerea unui sistem sclavagist patriar-hal orientât spre produefia directa de mijloace de subzistentâ, intr-unul orientât spre produefia de plus valoare»3. Aceastâ analizâ asupra acuitimi negotului în consolidarea societàri sclavagiste ne îngâduie sâ întelegem si procesul petrecut în rfârile Romîne în perioada feudalismului timpuriu, în secolele X—XIII. Negu|âtorii strâini, mai întîi bizantinii, mai pe urmâ genovezii au gâsit în Muntenia fi Moldova ca fi în Dobrogea, o societate în care relatiile feudale se consolidau treptat; în veacul XIII exista în aceste ^inuturi 0 clasâ feudalâ numeroasâ, adunînd de la supufi dijme fi dâri, dispunînd de bani; aceastâ clasâ stâpînitoare — vezi mârturiile din 1281, privind nego^ul la gurile Dunârii — cumpârâ postav lombard fi francez, Jesâturi de in fi mátase fi mirodenii, dînd în schimb grîne, pefte, cearâ, adunate de la sâtenii aflati în depen-denÇa ei. Afacerile genoveze la Vicina, afa cum rezultâ eie din actele notai ului Di Predono, reprezintâ nu mârfuri aduse în tranzit ci tranzacyi încheiate direct în mijlocul popula^iei nord-dunârene. 4 « Furnizorii » mârfurilor nu au putut
    1	Barbu T. Cìmpina, op. cit., I, p. 199.
     2	Karl Marx, Capitalul, voi. Ili, 1, Bucurefti, 1956, p. 322.
     3	Karl Marx, op. cit., p. 325 (sublinierea mea, D.C.G.).
      4	Concluzia reiese din :
     —	beneficiile menzionate in scris in contraetele de comanditi» ìncheate de Gabrieli» di Predono cu destinala Vicina (vezi mai sus) ; asemenea ciftiguri rezultau din vinzàrile
380