ínchisá la 28 august, scoala lui Selirriinski se redeschidea curind, ceea ce provoca o nouä reclamatie, de data aceasta chiar la domnitor. Inchisä din nou, aduse protestul obstii slivnenilor, care invocau privilegiile acordate de Divan ín noiembrie 1830 1.
     La Bereasa, Seliminski ajunse adeväratul sef al slivnenilor, dínd orässelului
o	conducere democratica prin reprezentanti alefi. El insufi era imputernicitul principal. Ca atare slivnenii nu mai piatirà nimic lui Sachelarie fi lupta luä un caracter acut. Atit Seliminski, cit $i Sachelarie se adresarä prin diverse plingeri autoritäjilor sau domnitorului Alexandru Ghica. In jaiba sa din 30 iulie 1836, Sachelarie arata cä slivnenii sínt gata sä se ímpotriveascá cu forta ji cä sint cuprinji « de duhul räscoalei »2. Dupä alte tentative nereusite3, se ajunse la procesul care, prin sentinta din 18 octornbrie 1836, dädu dreptate lui Sachelarie 4, pe care-1 recunostea drept proprietär al mosiei Bereasa si deci al terenului pe care se inflínjase oräselul « Noul Sliven ». Acum Sachelarie, cu ajutorul autorità tilor, in fa^a cärora slivnenii treceau drept niste bäjenari ce nu vor sä se supunä legilor }ärii, ìncepu o exploatare din ce in ce mai asprä. Cind ultímele incercäri de a anula aceastä sentintä nu reusirä si cind, in martie 1837, Sachelarie imprumutä de la cäminarul ßtefan Ilagi Moscu 15000 de fiorini olandezi, dind ca zälog Bereasa 5, slivnenii se hotärirä s-o päräseascä, pentru a nu pierde si drept ul de a se muta de pe zisa raosie 6. Cei mai multi se asezarä in special la Ploiesti7 lingä alji conationali de ai lor, altii s-au stabilit la Bräila8, Buzäu, Galati si alte orase ale ^ärii. Plugarii se due si prin sate, de ex. la Oinac9 (Vlafca), Fundul, Ulmeni10 (Ilfov) s.a. Mesterul Tudor Karahristov fuge intr-o noapte din Bereasa si se stabilente la Piteli, unde mai erau si al^i slivneniu. Altii dädurä jalbe ca sä se reìntoarcà in Basarabia sau inapoi peste Dunare, la Sliven 12. Destui erau fi aceia care, pornind spre patrie, se opreau totusi la Giurgiu si renuntau sä mai treaeä fluviul13.
     In acest fel, «Noul Sliven», care se ridicase atit de repede, disparii in citiva ani. Slivnenii fugeau, distrugind ceea ce nu puteau lua cu ei. Cele 600 de case si prävälii se prefäcurä in ruine. Rämase doar amintirea lor in denumirea de « Viile sirbejti » data catunului ce tine de satul Cocosesti, la 6 kilometri de Ploiesti, ca si una din strazile ora^ului ce poartä nuinele de Str. Beresti14.
     1	Pentru detalii, ibidem, p. 43 — 45, 700 — 701, 731—733.
      2	K r i s t a n o v, P e n a k o v, M a s 1 e v, op. cit., p. 123 —124.
     3	Vezi, in afarä de documéntele citate In lucrarea lui Kristanov, alte documente relative la acest proces, la Seliminski, op. eil., XIII, p. 29—41.
     4	Sentinta se alla la Arh. St. Ploiesti, Judecätoria judejului Prahova, Registrul de sentinte al Tribunalului Prahova, Seéjia I, Nr. 2054/1836, p. 272 — 275 (neinventariat) si este data in anexa acestui studiu.
     5	Arh. St. Ploiesti, Arhiva Tribunalului. Dos. 264/1836, f. 7 —10; Dos. 24/1837.
    6	Kristanov, Penakov, Maslev, op. cit., p. 125.
     7	Constantin N. V e 1 i c h i, Mise arile revolutionäre de la Bräila, Bue., 1958, p. 24. Vezi si Romamki, ffoK\Menmu, p. 476 — 477; I v. K a s a b o v, Mounie etto Menu.. ., Sofia, 1905, p. 44.
     8	Tabakov, op. cit., II, p. 232 — 233.
    9	Romanski, JJoKyMeHmu, p. 507.
     10	Arh. St. Bue. M.A.I. Dir. Adm. 63/1849, f. 8, 32, 44, 45. Vezi si Romanski, op. cit., p. 500.
    11	A ramas in Jara pina in 1842, cind s-a reintors in orasul säu natal. Tabakov, op. cit., Ill, p. 106.
    12	Romanski, JJoKyMenmu, p. 51t>.
13	Arh. St. Bue. Vistieria, Dos. 203/1834, f. 678, 718. Vezi si dos. 3178/1831, f. 84 — 86.
     14	M. S e v a s t o s, op. cit., p. 216.
308