dintre boieri si Tudor la 1821 ». « Aceasta n-a fost çi nu putea sa lie, dupa chiar logica desfâsurârii miscárii... » '.
    Prevalîndu-se de únele documente çi chenn'nd în ajutor logica formala, pentru a dovedi, împotriva altor documente, câ miçcarea din Jara Romîneascâ se opunea Eteriei (Xenopol) çi câ « boierii de la 182Í n-au fost înZeleçi eu Tudor» (V. À. Urechia), aceçti istorici au fâcut greçeala de a nesocoti caracterul complex al realitâzii studiate. E drept câ V. A. Urechia nu avea la dispozi^ie cele trei scrisori ce atestâ amestecul boierimii în râscoalâ 2, (scrisori a câror autentici-tate, încearcâ în rnod neconvingâtor sà o respingâ Adâniloaie), dar încà Ari-cescu, cel dintîi istorie al miçcârii, dedusese din desfâsurarea evenimentelor la 1821 câ « unii din boierii divanului erau în^elesi eu Tudor » 3, çi aceastâ presu-punere se conlirmâ prin actele menzionate. Ele ni se pâstreazâ numai în copie, totusi netemeinicia punctului de vedere al lui Adâniloaie este scoasâ la ivealà de constatarea câ documéntele incriminate sînt coroborate de legâmîntul lui Tudor fatâ de Eterie, precum si de proclamatia de la Padeç, în care se vorbeçte de boieri ce « vor urma nouâ, precum sînt fâgâduiti ». Acordul eu Eteria (« legâ-rnîntul...») completeazâ çi lâmureçte înZelesul înscrisurilor date de boieri lui Tudor Vladimirescu si Dimitrie Macedonschi4.
    în lucrarea 140 de ani de la ràscoala condusâ de Tudor Vladimirescu 5, N. Adâniloaie, fârâ a mai relua discuoia, trece pur si simplu sub tâcere aceste documente si nu vorbeçte nici despre declarat.ia de la Oteteliç. Aceste metode sînt desigur comode, dar ele nu pot avea caracter çtiinZific: neconcordanZa între relatârile din documente nu-çi are explicaZia, numaidecît, în lipsa de auten-ticitate a unora dintre texte, ci poate fi expresia unei realitâji contradici.»rii. A îndepârta contradicZia dintre faptele istorice, în loc sâ o explici, este o dovadâ a neînZelegerii caracterului ei obiectiv.
    « Realul este razionai » — ne învaZâ materialismul dialectic — 6 çi, ca atare, logica nu poate fi opusâ realitâZii obiective, din care a fost abstrasâ. « Logicul. .. este nu numai ceva afirmat, dar çi ceva care existâ în sine » (Hegel, citât de Lenin) 1. In conglomeratul de fapte, în aparentâ nelegate între ele, trebuie desco-peritâ dialéctica inerentâ realitâtii. însâ judecâtile istoricilor citaZi tind sâ simplifiée realitatea, nevâzînd în ea decît raporturi din logica formala ; contradicZii obiective râmîn neìnZelese, pentru câ li se opune principiul noncontradictiei.
    § 4. Trebue sâ arâtâm câ N. Adâniloaie nu neagâ total participarea boierimii la ràscoala din 1821, ci concede câ « a existât o oarecare înfelegere între Tudor Vladimirescu si unii boieri, dar n-au fost implicaZi în ea cei trei bani. . . » 8, ceea ce însemneazà câ înZelegerea nu s-a stabilit eu guvernul provizoriu. în ansamblu, boierimea a fost « solidará în apârarea unui regim, din care n-avea decît de profitât » si deci ostila celor douâ miçcàri de eliberare ®. Din rîndurile
    1	V. A. Urechia, Istoria Rominilor — tomul XIII — itevolufiunea lui Tudor Vladimirescu, Bucuresti, 1901, p. 16.
     2	Doc. ròse. 1821, voi. I, nr. 103, 104, 120.
     3	C. D. A r i c e s c u, Istoria revolufiunii romine de la 1821, p. 91.
     4	Cf. D. B e r i n d e i, op. cit., p. 45.
     5	« Studii », 1961, nr. 3, p. 551—568.
     6	V. I. Lenin, Caiete filozofice, Bucuresti, 1956, p. 255.
     7	Ibidem, p. 173.
     8N. Adàniloaie, Boierii fi ràscoala . . ., p. 58.
     9 Ibidem, p. 49.
255