SVETOZAR MATIC, Onuc pyKonuca napoóne 6u6AuomeKe. Ca npmioroM : IlopoflHHHH apxHB PauiKOBHha. Onwcao ap. M. KocTHh. CpncKa Aica^e-MHja HayKa. I1oce6Ha H3aaK>a. KitHra CXCI. Oiie.TbetLe JiHTepaType h je3MKa. KifcHra 3. Belgrad, 1952, 301 p. v Atacind Iugoslavia in aprilie 1941, hitleristii au bombardai Belgradul, distrugind cu acest prilej si Biblioteca Najionalà. A fost numicit in ìntregime fondili de materiale vechi si prejioase aflat in Bibliotecà. Au ramas doar trei manuscrise care in momentul acela se aflau in afara Bibliotecii. Relativ pu^ine din materialele distruse fuseserà publícate sau menzionate undeva, a§a incit inventami tip&rit de Academia din Belgrad este singura urmà a lor care ramine. Dar opisul semnaleazà numai o parte din manuscrise §i anunie pe cele chirilice, pe cind multe alte manuscrise: turcesti, latine, italiene, germane s. a., care nu fusesela catalogate, au dispàrut pentru totdeauna. Pierderea ireparabilà a materialelor Bibliotecii Nazionale din Belgrad nu este regreta-bilà numai pentru ^tiin^a sirbà. In parte, aceastà pierdere se ràsfringe si asupra stiin^ei noastre, deoarece, dupà cum ne putem da seama din acest oatalog, acolo au existat materiale care ar fi interesat si pe cercetàtorii romini. Descrierea manuscriselor din Biblioteca Na^ionalà cuprinde semnalàri de càr^i rituale (psaltiri, tetraevangheliare, minee, octoihuri etc.), sbornice, cronici, biografìi si cronografo, literatura ragù zana, literatura nouà, material arhivistic si hrisoave, unele manuscrise in limbi stràine. Semnalàm aci materialele romìnesti si materialele care, intr-un fel oarecare, se refereau la (ara noastrà. La nr. 385 fusese catalogata copia dupa hrisovul lui Radu ^erbati vvd, domnul T&rii Romine§ti, data minàstirii Ravani^a din FruSka Gora. Copia, scrisà in Unibile slavonà si rominà, a fost autentifìcatà de mitropolitul Vikentie Iovanovici la 1777 1 (p. 222). La numerele 1088, 1314, 1318 §i 1363 fuseserà catalogate urmàtoarele manuscrise rominesti : caciu h4Cj(4atih, manuscris rominesc de la sfìr^itul secolului al XVlII-lea, legat in piele, fost in proprietatea negustorului N. Cemerikic din Prizren ; Memoriul, in romineste, al preotului toan càtre mitropolitul de Varadia, din 7 aprilie 1733; interogatoriul luat preotului Bucur din Miclàuij la 23 ianuarie 1733, scris in romineste; o carte bisericeasca romineascà, scrisà cu chirilice prin 1815 (p. 225). Printre manuscrisele bibliotecii se gasea biografìa lui lordache Olimpiotul, scrisà in sir-be§te si datata: Bucuresti, 1830 (p. 231) 2. La Burniresti a fost scrisà, in 21 aprilie 1862, $i « Hymne à Michel Obrénovitch, prince de Serbi » in limbile greacà si francezà, de Epam J. Francondi (p. 226). Pe un recensàmint al caselor din districtul Lugo j §i Sebe$ se a ila o insemnare in romineste (p. 207). Un alt manuscris cuprindea socotelile episcopiei de Arad din 1733 sji 1734 (p. 206). Pe ni§te file din sec. al XVII-lea se aflau liste de sate rominesti din Banat (p. 186). In cronograful mànàstirii Piva, scris in sec. al XVII-lea, se gàseau pasagii despre romini, semnala^i ca « vlosii », evident dupà vreo cronica polonà (p. 177). In 1801, Pavel KenghelaJ ar fi declarat cà-i va uni cu biserica Romei pe to^i rominii din Transilvania dacà va fi numit episcop acolo (p. 266). Pe o hirtiujà provenità de la scrii-torul Iovan Sterija Popovi¿ se aràta cà rominii s-ar fi servit de limba sirbà ca liinbà oficiala (P- 230). Apar de asemenea o serie de nume de oameni §i càr^i din Timi^oara. Astfel, manuscrise vechi, cumpàrate din Timi^oara, la p. 39, 41, 183, 224, 231. Se mai gàseau: discursul lui Gavril Kostic din Timi^oara la adunarea din 1 iulie 1781 (p. 202), jaiba poporului din eparhia Budei càtre dietà, scrisà la Timisoara in 10 sept. 1790 (p. 203), inmormintarea episcopului Putnik de Timi§oara in 1830 (p. 184). Un « Néstor Zweity von Ratzalmass. . . in Siebenbiir-gen » §i un « mn'v IaTa »pamckih ...» semnau pe o carte pe la 1764 (p. 265). Un Ilav'A k llrtdX» figura in niste zapise (p. 257). Iar pe un Triod era notat: « lì a ( <& ) pomkc rHKU'Moy m X ( PH ) C ( )¿MK>KH8U»M$ R'kCt 31 MA li 0yr»WIM4£HMCKTKH lu'd.lS Pd V$A$ (riVHr) M ( «) A (o)cTÍW K (♦) JKÍátt . . . » (p. 249). 1 Mentionam cà privilegiile acordate de Radu Serban minastirii Ravanifa au fost Innoite de succesorii la domnie pina in sec. al XIX-lea, dupà cum atestà datele din arhivele rominesti. * Nu incape indoialà ca acest manuscris a fost o traducere sirbà dupà originalul rus redactat de I. P. Liprandi in limba rusà, tocmai in acest an, la Bucuresti. Aceasta cu atit mai mult cà scrisul lui era identic cu acela al unei monografii despre Jaratul bulgar. scrisà la Tulcin in 1832. Or, I. P. Liprandi a stat $i la Tulcin unde a scris unele lucràri despre istoria Bulgariei. 35 —C. 456 545