este acuzat epic }arul : persecutarea sfintilor, spurcarea bisericilor corespund întru totul imaginii împàratului iconoclast. Anecdota câsâtoriei sale eu nepoata nu are bazà istoricâ reala, dar reflecta perspectiva negativa ín care imparatili bizantin a continuât sa fie privit in folclor. In acelafi timp i s-a atribuit actiunea infamantá a so^iei sale care çi-a intemnitat fi orbit fiul spre a-i lua tronul.
     Toate aeeste cìntece epice sìnt conservate astàzi in forma ritual-laicà a colindelor, folclorul bulgar fiind singurul ìntre cele slave care posedà, ìn poetica de aceastà natura, transmisiuni istorice. Apari^ia lor nu poate fi despàrtitâ de vrernurile marilor transplantàri de armeni paulicieni din Asia Mica ìn Tracia, initiata. la 746 de Constantin Kopronimul. Slavizarea lor timpurie a transmis bulgarilor viziunea negativa a tarului, fireasea, ìntrucìt transpunea in crea}iuni artistice sentimentele unei populatii transplantate silnic de câtre ìmpàrat.
    Am precizat astfel, deoeamdatà numai principiai, vechimea ràdàeinilor literare din care descinde epica ritualâ bulgara. O alta problema specifica epicei colindului laic o constituie continutul ei mai larg decît festivitâtile nativitàfii.
     Intr-adevàr, din cele 1086 traditii poetice cu functiune periodic ritualâ ìnregistrate de catalogul selectiv ìntocmit sub conducerea lui St. Romanskix, numai 292 sìnt colinde apartinìnd natività^ii 2, 52 sìnt cìntece rituale de Bobo-teazá 3, 403 cìntece pentru paparude, de ziua Sf. Lazar 4, alte 85 5 sìnt pentru ziua Sf. Gheorghe, 152 6 pascale, iar ultímele 104 7 se zie la alte sârbâtori (Rusalii, sf. Teodor, Petre, Atanasie, Dumitru, Petca, Nicolae etc.).
     Colindele natività^” nu constituie deci esenta epicei rituale periodice bulgare, ci numai una din fórmele ei reprezentative. Complexitatea literara a epicei rituale sugeratá de sumara statisticà de mai sus, dovedeste cà natura si originile fenomenului epic ca atare trebuie càutate in ìmprejuràri mai largi, mai cuprinzatoare decìt cele ale natività^«.
     Originile colindului laic nu trebuie sa fie càutate, asadar, in traditiile crestine ale Cràciunului, càci acestea nu pot explica apari^ia celorlalte cìntece rituale periodice, ci in rolul pe care 1-au dejinut festivitâtile laice, care au ìnlocuit in comunitàrie bogomilice ritualul bisericesc.
     0 constatare, elocventà prin caracterul ei strict statistic, vine sà întâreascâ aceastà presupunere: din cele 292 de colinde tipice (care se zie la sârbâtorile « nasterii domnului ») cunoseute catalogului selectiv ìntocmit sub conducerea lui St. Romanski, numai 68 au fost inspirate de faptele si personajele istoriei sfinte8, ori de teme moral-religioase®. Toate celelalte, adicà 224 de cìntece, au anecdote de naturâ laicâ. Dintre acestea, transmisiuni mitice apar in 20 de colinde10, transmisiuni epieo-istorico-vit.ejesti in alte 51u, obiceiurile colindatului
    lSt. Romanski, op. cit., I, p. 13—236.
     2	Ibidem, p. 13 — 77.
     3	Ibidem, p. 78—86.
     4	Ibidem, p. 87—171.
     5	Ibidem, p. 102 — 215.
     6	Ibidem, p. 171 — 201.
     7	Ibidem, p. 216—236.
     8	Ibidem, nr. 16, 17, 39, 94, 132, 194-248.
     9	Ibidem, nr. 29, 30-32, 217, 236-249.
    10	Ibidem, nr. 1, 4, 15, 20, 52, 67, 174-180, 182, 187.
    11	Ibidem, nr. 2, 3, 6, 7, 9, 11-14, 18-23, 33, 38, 48-50, 52-55, 67, 78, 83, 85, 115, 157-173, 182, 184, 186, 192, 249.
38