Pentru toate cumpàraturile amintite — grine, peste, eearà, piei, carne — la Vicina se trimeteau cu regularitate baili. Cele 27 de contraete incheiate de notarul genovez di Predono la Pera, ìntre 1 iulie fi 16 august 1281, cu destinala orafului din delta Dunàrii, cuprind afarà de màrfuri fi 2038 hiperperi in numerar, reprezentind jumàtate din valoarea totalà a tranzactiilor 1. Or, acefti bani nu puteau servi decìt pentru negot, pentru achizijionarea produselor din teritoriile romìnefti de la Dunàrea de Jos: dovadà elauza fiecàrui contract, precizind impàrjirea benefìeiului ce va rezulta din folosirea sumei respective.
    Un loc important 1-a ocupat la export fi sarea. Ea a fost exploatatà pe teritoriul palriei noastre fàrà ìntrerupere, din antichitate fi ptnà la incepu-turile epoeii feudale. Dacà in secolul IX locuitorii din sudul Dunàrii se apro-vizionau, dupà toate probabditàtile, mai ales din Transilvania2, ulterior ei s-au indreptat spre ocnele din Jara Romìneascà, de unde sarea era coborità pinà la Dunàre fi depozitatà: pìnà astàzi existà, pe malul de nord al bàtyii Greaca, punctul « la Sion », ceea ce aratà prezen^a aci a unor magazii permanente datind poate chiar din epoca convietuirii romìno-slave3. Importantele orafe din dreapta Dunàrii, amintite ca atare in secolele
XI—XII4, fi-au adus sarea necesara din teritoriul Jàrii Romìnefti, unde o gàseau in abundentà, la fel cum centrele Macedonici o cumpàrau de la raguzani 5.
    Odatà cu veacul XIII ftirile devin mai precise. La 1222, o diplomà a regelui Andrei al Ungariei dà voie cavalerilor teutoni sà transporte sare pe Muref fi pe Olt, in josul apei, in cite 6 nave, aducind la intoarcere «alte lucruri». Actul nu precizeazà cìt de departe coborau aeeste nave 6. In schimb, in 1247 Bela al iV-lea, cedìnd ordinului Ioanitilor stàpinirea asupra Jàrii Severinului si a unor cnezate romìnefti din Oltenia, le dà, in acelafi timp, cìstigul din vìnzarea sàrii ce le-a «... ìngàduit sà dueà in chip ìndestulàtor. .. » spre folo-sinja Jàrii Severinului fi a pàrtilor dinspre Bulgaria, Grecia fi Cumania. Càlu-gàrii-ostafi aveau libertatea sà se aprovizioneze din orice minà a Transilvaniei 7. Textul precizeazà deci direcfiile principale de transport: spre sud, Bulgaria si Grecia (probabil teritoriile stàpinite de bizantini) fi spre est, Muntenia propriu-zisà. Din felul cum este redactat documentul, rezultà ìnsà cà sarea circula
     1	Banii fi màrfurile, din acest interval, totalizeazâ 4073 hiperperi fi 20 carabi 1/2: Contributions à l’histoire de la domination byzantine . . ., p. 147—148 fi 168 — 187 (contraetele din 1, 4, 7, 16, 18, 19, 22 — doua, 23, 24 — doua — fi 31 iulie, 16 august fi 25 septembrie, ibidem nr. I, III, V, VII, IX, X, XVI, XVII, XIX, XXI, XXII, XXIII, XXXII, XXXVI).
     2	licmopun na EbJizapun, , I, Sofia, 1954, p. 74—75 fi 128: exploatarea ocnelor fi minelor transilvanene a constituit o sursà de venit fi pentru clasa feudalà stâpînitoare din Bulgaria.
     1 Eugen Co ni fa, Sàpàturi de salvare si cercetàri de suprafata ìli regiunea Bucu-reçti, in SCIV, VI, 1955, 3 — 4, p. 411, 423, 435 — 436 (continuitatea populaçiei este aci dove-ditâ din neolitic).
4	Vezi mai sus, p. 362. Existau fi sàràrii marine pe coasta bulgara sau in Bugeac
(vezi P. Ç. Nàsturel, Aqezarea orafului Vicina si tarmul de apus al Màrii Negre in lumina unui portulan grec, in SCIV, VIII, p. 295—305): nu se poate susfine cà productia acestor sàràrii era suficientâ pentru a aproviziona întreaga Dobroge si toatâ Bulgaria pînâ la Balcani, de la Varna fi pînâ dincolo de Vidin !
     6 C. J i r e c e k, Die Bedeuiung von Ragusa in der Handelsgeschichte des Mittelalters, Wien, 1899, p. 24.
    6	DIR, XI-XIII, C, 1, p. 182-184.
     7	DIR, XIII — XIV—XV, B, p. 2 (fi 286) ; A. 11 i e f, Çtiri in legatura eu exploatarea sârii in Tara Romìneascà pînâ in veacul al XVII-lea, în SMIM, I, 1956, p. 156—157.
374