care a trecut Vìrsetul, era Pelar MajzoS, pe care automi il socoteste <<probahil vaiali». Ràzboiul ìmpotriva turcilor ìncepe ìn noiembrie 1594, cìnd cele trei 'J'àri Romìne ìncep sa ac^ioneze imitar ìmpotriva imperiului otoman (ar fi trebuit sa se precizeze cà ac^iunile din Ranat din vara anului 1594 ìmpotriva turcilor erau axate în direc^ia Timisoarei çi Lipovei, cetàji care acopereau ìntreg ilancul turcesc din aceastà parte).
     Istoricul iugoslav se ocupà de lupta antiotomana dusa de Mihai Viteazul, ìn armata càruia au participai numerosi sîrbi. Se opreçte pe larg asupra lui Deli-Marko, aducìnd date noi. Run ostas dar si bun diplomat, Deli-Marko a intrat initial cu ceata lui in slujba princi-patului Ardealului, apoi il aflàm in Peninsula Balcanica, in mun^ii Balcani, pe Valea Maritei, unde atacà caravane turceçti, dupa care trece la Plevna. Rftnit într-o lupta, este prins de turci çi dus in robie, spre a-1 regàsi mai tìrziu luptìnd ala turi de Mihai Viteazul in fruntea unui deta-sament de 4000 cavaleri, majoritatea sìrbi. Ulterior intra ìn slujba austriacA çi candideazà la tronul Moldovei (in anii 1615, 1617). Ca trimis al principelui Ardealului merge la Constanti-nopol §i de douà ori la Praga. Ultima informatie despre el dateazà din 1619 (N. lorga are o serie de informaci despre Deli-Marko, in sa afìrma cà, prins de turci in 1601, a fost dus la Constantinopol, unde ar fi pierit de sabie. Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureçti, 1935, vol. 1, p. 229; vol. II p. 10, 68, 82, 103, 115).
      Ultimele pagini relateazâ faza din urmà a colaborârii pe teren tipografìe in vremea lui Matei Basarab si insista mai mult asupra ecourilor folclorice aie rel&tiilor istorice sîrbo-romîne (automi nu cunoaçte însa pe A. lordali: Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du sud, Bucureçti, fàrà an)
      Articolul profesorului Radojicié, conceput in acelasi timp ca o lucrare de strictâ J imita §tiin|ifìcà §i ca o opera de popularizare, este totodatâ o pledoarie pentru prietenia sîrbo-romînà, întemeiatâ pe cunoasterea reciproca a vechilor traditi ce ne apropie. El reuçeçte o data mai mult sa ne convingà de necesitate ca, unindu-çi for^ele, cercetâtorii sîrbi si romîni, pe baza unei despuieri exhaustive a bibliografìei existente çi a izvoarelor, precum çi prin investigacii menite a da la lumina stiri noi, sâ ajungâ într-o zi la acea amplâ lucrare de sintezâ menità a dezvâlui în toatâ amploarea râdâcinile multiseculare aie rela^ülor de tip non stabilite in tre popoarele târilor noastre socialiste.
N. GIACHIR çi DAN ZAMFIRESCU
     Dr. Du§AN J. PopoviC Cpôu y Bojeodunu -, vol. I, 1957, p. 377 ; vol. II, 1959, p. 484; vol. III, 1863, p. 313, « Mithui Cpncxa»—Novi Sad.
      Interesul istoricilor sîrbi — dar çi sträini — pentru cercetarca trecutului populatiei sîrbesti din Vojvodina a fost proportional eu rolul deosebit de mare jueat de aceasta in istoria politica si culturalä a poporului sîrb. Acest interes s-a concretizat in numeroase lucräri apärute in ultimul secol, printre care un loc deosebit il ocupâ cea a lui A. S t o j a -6 k o v i c, Hepme otcueoma napoda cpncKoi y ymapcKUM oÔAacmuMa od epeMern Kada cy Matyipu y oee òoiuau na do CAasHoea doôa eocKpecemtja Bojsodutte Cepôuje, uau od eodune 895 do 1848, Viena, 1849. [Aspecte aie vie^ii poporului sîrb din regiunile ungare, începînd eu timpul cînd au venit maghiarii în aceste regiuni çi pînâ la slävitul timp al renasterii Vojvodinei Serbia, sau de la anul 895 pînâ în anul 1848], care desebide scria lucririlor eu caracter monografìe. Ei îi urmeazâ o seamâ de alte studii, nu mai pujin importante pentru cunoasterea trecutului istorie al populatiei sîrbeçti din aeeastâ regiune, cum sînt: E. Picot, Les serbes de Hongrie (1873), J. H. S c h w i k e r, Politische Geschichte der Serben im Ungarn (1880), Jo van R a d o n i c, Histoire des Serbes de Hongrie (1919), Aleksa
I	vi c Hcmopuja Cpöa y Bojsodunu od Hajcmapujux speMetta do ocHusatta nomucKO — noMopuuiKe ''paniate [Istoria sirbilor din Voivodina din cele mai vechi timpuri pînâ la formarea granitei pe Tisa si Mures (1703)], apärut în 1925, ¡ji altele pe care nu le mai citarli aici.
      Ultimul si cel mai complet studiu monografie, apärut pînâ ìn pre/.ent, asupra sirbilor din Vojvodina, ìl constituie lucrarea lui Dusan Popovic, in trei volume ', Sîrbii ln Vojvodina, ìn care renumitul istorie iugoslav — cunoscut la noi mai cu seamä dupa studili! säu despre aromìnii comerciariti din Serbia O ifuiufapuMa2 [Despre « tintari »] (ed. I. 1927, ed. II,
      1	Voi. I cuprinde perioada din cele inai vechi timpuri pina la Pacea de la KarlovaJ, din 1699, voi. II — de la Pacea din Kariovat pìnà la Soborul din Timi$oara 1790, voi. Ili — de la SoboruI din Timi^oara pina la Soborul din 1861.
      *	TextuI edipei din 1927 a fost tradus $i in romlna de C. Constante in 1934, sub titlui Despre Aromini.
575