lor de lemn vorbeau càtre ascultàtorii simpli de la inimà la inimà, farà obstacole fi ocolifuri ».
     Pàpufarii au deschis astfel gustul pentru teatru fi au pregàtit spectatorii viitorului teatru national ceh, interzis fi intirziat multa vreme de imperia-lismul habsburgic. Pìnà ce a luat fìintà acest teatru cehii fi slovacii au fàcut cunoftin{à cu personaje celebre ca Don Juan, Faust, eroii teatrului lui Shakespeare fi Molière, ai operelor lui Gluck, Meyerbeer etc., prin intermediul teatrului de pàpufi1. Acesta era un teatru in limba poporului, pe inZelesul lui.
     Pàpufarii ìfi transmiteau din tata in fiu secretul artei lor fi repertoriul (care de multe ori era pàstrat ninnai in memorie), incredintind scrisului numai schemele generale ale pieselor jucate. Pe baza lor se desfàfura improvizatia actoriceascà. S-au format astfel adevàrate «dinastii» de pàpufari, dintre care cele mai celebre au fost << dinastia » lui Matéj Kopecky fi a lui Maizner. Strane-po^ii acestuia din urmà mai jucau un rol important in miscarea pàpufereascà cehà in al treilea deceniu al secolului nostru 2.
    Printre piesele care formau repertoriul de bazà al pàpusarilor cehi, una din cele mai populare fi indràgite de public a fost Horia a Gloska aneb Zapdleni Hermanstadtu (Horia fi Clofca sau arderea Sibiului) care, afa cum arata titlul, avea ca subiect ràscoala popularà din Transilvania, iar ca personaje principale pe Horia fi Clofca.
    Piesa a fost tiparita pentru prima oara, impreunà cu alte piese din repertoriul lui M. Kopecky, in anul 1862 3. Dupà cum au remarcat insa unii cercetà-tori, textul editici din 1862 nu reprezintà decit foarte palid imaginea adevàratà a piesei — observatie valabilà fi pentru celelalte texte cuprinse in culegere. Ea da o forma tirzie, mult modificata fa^à de cea initialà, fapt care explicà de ce papufarii cehi nu s-au ghidat nici odatà dupà acest text, ci au folosit alte manuscrise, sau traditii orale 4. Acest fapt 1-a determinai pe cunoscutul specialist ceh in istoria teatrului de pàpufi Dr. Jindrich Vesely sà incerce, cu oca-zia aniversàrii a 80 de ani de la moartea lui M. Kopecky, o reconstituire a texte-lor originale ale repertoriului sàu. E1 a folosit, pe lingà editia din 1862,un ma-nuscris inedit in care strànepotul lui M. Kopecky, Jan Kopecky (1866—1901), fi-a insemnat piesele jucate de stràbunicul sàu Matéj precum fi traditale orale, incà vii intre pàpufarii cehi. Pentru textul piesei despre Horia si Clofca a folosit deasemeni varianta jucatà de familia Maizner, variantà care se pàstreazà intr-un manuscris al lui Ladislav Maizner, datind din 27 august 1902. Acest manuscris este, la rindul sàu, o copie a unui manuscris din 1860 5 fi a fost editat prima datà in culegerea citatà din 1952. Dr. J. Vesely a dat in subsolul edipei sale diferentele — de altfel foarte mici — intre cele douà variante ale piesei. Dupà pàrerea lui J. Bartos, varianta Maizner este cea mai apropiatà de versiunea originalà, fapt care ne-a determinai sà o alegem pentru traducerea care inso-^efte articolul de fajà.
    Prezen^a temei ràscoalei din Transilvania in teatrul de pàpusi ceh, ca fi excepC-ionala ei popularitate, a preocupat pe mai multi cercetàtori cehi. Ei au
     1	Dr. F r. C e r n y, op. cit., p. 61 §i 53—54.
     2	Dr. J. V e s e 1 y, Rumunské loutkàfstvi, in « Unima », VI, 1931, p. 6.
3	Komedie a hry Matije Kopeckèho (die sepsàni jeho syna Vociava), Praga, 1862.
4	Dr. J. Vesely, Komedie a hry Podle starcych rukopisa, loutkàrskych tradic a Matèje
Kopeckèho (podle sepsàni jeho syna Vàclava), Praga, 1927, p. 450.
     6 J. Vesely, op. cit., p. 450 fi J. Bartos, op. cit., p. 308.
74