(La Preslav) — sfìrsitul secolului al IX-lea — §i inscripta de pe vasul dezgropat lìngà Smo-lensk — inceputul secolului al X-lea 1.
     Al treiìea capitol — dupà pàrerea noastrà, cel mai reusit — se ocupà de existenja la slavi a unor sisteme de scriere inainte de inceputul activitajii — in acest sens — a lui Con-stantin. Pe baza unor numeroase documente, date arheologiee, studii etc. §i folosind o logica strinsà, V. A. Istrin argumenteazà teza conform càreia la slavi au putut exista, in perioada precrestinà, trei tipuri de scriere: tipul protochirilic, protoglagolitic $i tipul de «Unii §i crestà-turi » (dintre cele trei tipuri, dupà pàrerea autorului se pare cà discutabil ar fi doar cel protoglagolitic, cu aparijia probabilà in secolul al VIII-lea).
     Protochirilica apare — dupà autor — nu mai devreme de secolul al VII-lea, dar nu mai tlrziu de secolul Vili, iar ultimul tip, probabil 111 sec. II —IV al erei noastre.
      Al patrulea capitol al lucràrii abordeazà problema alfabetului elaborat de Constantin. Dupà cum se ?tie, unii cercelàtori considerà cà Chirii este creatomi chirilicei, alpi — al glago-liticei. Izvoarele istorice nu aduc precizàri In aceastà direcjie, V. A. Istrin trece in revista diferitele ipoteze, aratà púnetele lor slabe, si ajunge la urmàtoarele concluzii:
      Incà din prima jumàtate a mileniului I al erei noastre, in perioada lormàrii orinduirii tribale, slavii au avut o scriere de tipul « liniilor fi crestàturilor ». Acestea erau simple semne de socoteli in forma de linii §i tàieturi, semne tribale §i gentilice, semne de proprietate, calendaristice, etc. . . Dar o astfel de scriere nu era suficientà pentru intoemirea trata tei or militare, §i a convenjiilor comerciale, a textelor religioase $i a altor documente. In acest scop, incepind cu secolul VII — Vili, o datà cu aparijia primelor voievodate si a dezvoltàrii legàturilor comerciale cu Bizan^ul, slavii imprumutà scrierea bizantinà care, treptat, se « aco-modeazà » la fonetismul specific al limbii slave §i se transformà 111 ceea ce numim scrierea protochirilica. Nu este exclusà posibilitatea aparijiei, pe aceea^i bazà, §i de asemenea sub influenza greacà, a scrierii protoglagolitice, sau chiar §i a altor sisteme graiice locale.
     Aceste tipuri diferite de scriere au coexistat multà vreme. Cu unul din eie, probabil cu cel protochirilic, a fàcut cunostinjà Constantin Filozoful 111 timpul càlàtoriei sale in jinuturile hazarilor. Apoi, in 862 — 863, inaintea plecàrii in Moravia, Constantin a prelucrat aceastà scriere, sistematizind-o §i adaptind-o in a§a fel incit sà poatà reda cu exactitate fonetismul limbii slave vechi. La finele secolului al IX-lea sau inceputul secolului al X-lea, unul din elevii lui Constantin, Kliment, a completat alfabetul dascàlului sau cu literele care lipseau. ìn acelasi timp, alji elevi ai lui Constantin, intorbi 111 Moravia, càutind sà salveze scrierea slavà — supusà persecujiilor din partea clerului catolic german — au transformat din punct de vedere grafìe alfabetul chirilic §i au dat na§tere, ìn acest fel, alfabetului glagolitic. In secolele X — XI, scrierea glagoliticà se ràspinde^te §i in alte Jinuturi locuite de slavi, mai ales in sud si ràsàrit, fìind folosità paralel cu cea chirilicà. Totusi, in curìnd, simpli-tatea si comoditatea chirilicei limiteazà ca teritoriu scrierea glagoliticà. La aceasta a contribuii si tendinea de unificare a scrierii in Jàrile slave, tendinjà manifestatà dupà adoptarea oficiala a cre§tinismului.
      Ultimul capitol, al cincilea, se ocupà de evoluta scrierii chirilice-slave in Rusia §i URSS, ilustrìnd drumul pe care 1-a parcurs acest alfabet trecind prin mai multe reforme §i realizind, in ultima instanti!, sistemul grafìe folosit astàzi pentru redarea ìn scris a limbii ruse.
★
     Scrisà intr-un stil curgàtor, ciar, cu o mare bogàjie de idei, apelind la izvoare de cele mai variate eategorii, luci-area atrage atenea cititorului si lectura ei pasioneazà. Probabil cà toemai aceasta a stat in atenea autorului atunci cind s-a hotàrit sà renunje la o mare parte din bibliografia pe care putea sà o citeze.
      Contribuya personalà, de cercetare, a lui V. A. Istrin, se manifestà aproape in fiecare capitol; bineinjeles cà in problematica abordatà nu se pot aduce multe lucruri noi, ci doar unele interpretàri sau ipoteze. Si automi, trecind prin filtrul unei pozi^ii obiective cele mai importante teorii, interpretàri si ipoteze construite pinà acum, nu ràmine pasiv, ci expune puncte de vedere noi (existenta mai multor sisteme de scriere inaintea chirilicei, succesiunea momentelor in alcàtuirea primului alfabet slav normalizat, etc).
     In ceea ce priveste modul de abordare al problemelor, argumentàrile folosite, comba-terea unor ipoteze mai vechi si construirea unora noi, ne permitem sà facem urmàtoarele observa fii :
      1 Mai amili) 11 n(it la T). A. A v (t u si n, M. N. Tihomirov, JJpeeneùiuan pyccKaa nadnucb, « BecTHHK AH CCCP «. 1950, 4.
521