lui Sigismund dijma în bani. Tocmai acest fapt constituie picàtura care umple paharul. Pentru a reliefa confinutul revolucionar al ràscoalei din 1437, Diaciuc-Dâscâlescu face o ampia analiza a condijiilor social-economice ìn care trâiau târanii ardeleni înainte de aceastâ data. în aceastâ privinjâ, autorul constata câ în Transilvania au existât, la ìnceputul sec. al XV-lea, « condili sociale si economice identice ca si-n Bohemia ». Ca fi acolo, situatia sociala din Transilvania « era împletitâ cu problème religioase çi nationale ». Diaciuc-Dâscâlescu admite câ « husitismul a fost o îmboldire ìn desfàfurarea ràscoalei din 1437 ». Cu acest prilej, iobàgimea din Transilvania a izbutit sà-fi ìnsufeascà fondul social al mifcàrii husite fi acesta este lucrul cel mai important.
    O idee cu totul nouà din studiul lui Diaciuc-Dâscâlescu o constitue stratifi-carea socialà a ràscoalei de la Bobîlna. Urmînd desfàsurarea evenimentelor, el izbutefte sà stabileascâ în ce mâsurâ au participât la aceastâ râscoalâ diferite pâturi sociale. Astfel, autorul constatâ câ la râscoala de la Bobîlna au luat parte iobagi, meseriafi, târani liberi, precum fi o bunâ parte a elerului de jos. O afirmare valoroasâ e fi aceea câ fórjele motrice aie mifcàrii « erau formate din Jârâ-nime, meseriafi fi nobilimea de rînd»'. Tot atît de importantâ, din punct de vedere metodologie, este fi încercarea autorului de a periodiza evolutia ràscoalei din 1437. în sfîrfit, constatarea, cunoscutâ de altfel fi de cercetârile anterioare, câ Jâranii romîni fi unguri au luptat cot la cot împotriva exploatârii feudale fi câ între ei n-a existât nici un fel de antagonism e subliniatâ eu toatâ târia fi de Diaciuc-Dâscâlescu.
    Aceastâ lucrare e prima interpretare justâ din istoriografia romînâ, atît a husitismului, cît fi a evenimentelor istorice din 1437. Meritul autorului e eu atît mai mare eu cît, în împrejurârile politice din 1937, a izbutit sà ne înfàjifeze just ansamblul problemelor legate de râscoala de la Bobîlna.
    Tot în 1937, apare un articol despre râscoala de la Bobîlna, semnat de T. Mihâilescu. Autorul criticâ vechea istoriografie romîneascâ pentru faptul câ nu s-a ocupat suficient despre aceastâ miscare populará. Pentru istoricii romîni de pînâ atunci caracterul social al evenimentului, petrecut eu 500 de ani în urmâ, a prezentat « o importantâ eu totul secundará ». Foarte justâ e remarca autorului în legâturâ eu « continutul national », atribuit acestei mifcâri de vechea istoriografie, « conjinut care, în sec. al XV-lea, nici mâcar nu se contu-rase » 2. Autorul reediteazâ constatarea câ « iobagii unguri fi romîni au fâcut front comun contra asupritorului comun » fi schijeazâ o sumará stratificare socialâ a romînilor din Transilvania în sec. al XV-lea.
    La aceste doua contribuai, inégalé ca volum, însâ pornite de pe aceeafi pozijie exegeticâ, se cuvine sâ mai adâugâm fi articolul lui Zavis Kalandra 3, închinat aniversàrii aceluiafi eveniment istorie. Autorul prezintâ sumar cîteva problème legate de istoria fi interpretarea husitismului, începînd cu critica istoriografiei cehe mai vechi (Fr. Palackÿ, J. Pekar), care n-a studiat decît aspectul religios al acestei mifcâri. Discernâmîntul eu care autorul analizeazâ conjinutul social-economic al husitismului dovedefte o orientare justâ. Articolul e urmat de doua documente în legâturâ eu râscoala de la Bobîlna.
     1	Ibidem, p. 127.
     2	Cf. Râscoala de la Bobîlna, în «farà de Mîine >>, IV, 1937, 7—8, p. 208.
     3	Cf. Zavis Kalandra, A huszitizmus értelme, în « Korunk », Cluj, 1937, 7—8, p. 587-598.
394