de alta, a trirnis lui Macedonsclii deoeamdatà 1.500 de arnàuti, supt pretext de ajutor si ìntSrire pentru Tudor, poruneindu-i ìnsà in secret sa privegheze toate pasurile lui. Tudor a ràspuns grecilor (adicà Eteriei), sà n-aibS nici o frica, eà asa il povàtuieste pe el politica tSrii lui»1.
    Se poate observa cà miscarea din Jara Romineascà a avut de la ìnceput la baza o alta contradictie principáis decit aceea care a generat Eteria. Este deci cu neputintS sà primim teza ca ràscoala condusà de Tudor se integreazà Eteriei, si nici pe aceea, a lui Vìrtosu, cà intre cele douà mi^càri s-ar fi càscat din capul locului o pràpastie. Contradictia dintre ele nu este deocamdatS anta-gonieà, chiar dacS eteristii, pierzìndu-si increderea in Tudor, voiau sS-1 inlo-cuiascS. Realitatea este cà Vladimirescu nu s-a dezis, prin proclamada de la Padef, de acordurile anterioare, càci el, crezind cà ràzboiul ruso-turc era pe punctul de a se produce, cum reiesea din intreaga actiune a Eteriei, a limitat lupta socialà, in vederea alierii boierilor patrioti la miscarea nationalà, càreia ciliar ei i-au dat impuls. In mod inevitabil, lupta de eliberare trebuia sà mode-reze conflictele interne, de clasà ; prin urmare, invinuirea adusà lui Tudor cà i-ar ti lipsit fermitatea in lupta cu boierii porne^te dintr-o neclaritate ideologicà. Actele emanate de la conducàtorul mifcàrii fi acdunile lui condn in primul rind scopai social, dar lasci in subsidiar posibilitatea unei schimbàri a direcdei de atac, pudnfa unirii cu boierii, reclamata de lupta cu turcii. Declaratia de la Otetelis, in care se acordà prioritate eliberàrii nazionale, a fost. fàcutà la ìnceputul lunii martie, cind operatiunile militare efectúate in Moldova de Al. Ipsilanti (generai in armata rusà §i aghiotant al impàratului Alexandru), pàreau a indica iminenta ràzboiului ruso-turc. De aceea Tudor spune, in cuvintarea sa, cà « se asteaptà §;i marea putere a Rusiei care se allá la Prut ».
    S-a vàzut insà curind cà pornirea eteristilor era « oarbà », (E. Vìrtosu), pentru cà in urma lor nu venea armata rusà, cum pretinseserà ei. Conditale luptei comune, andotomane, nerealidndu-se, mi f carea din Tara Romineascà va ràmine preponderent socialà, iar fuziunea intre ea fi Eterie se va dovedi imposibilà. V. A. Urechia gindea dialectic, adicà in conformitate cu adevàrul istorie, cind ierarhiza laturile ràscoalei conduse de Tudor, spunind cà ea « este mai pujin nationalà, decit socialà » 2.
    La douà luni dupà izbucnirea ràscoalei, cind ocupà Bucurestiul (21 martie), Tudor se asteaptà tot mai putin la interventia militará a Rusiei, in favoarea luptei antiotomane a popoarelor balcanice, pentru cà aflase despre dezapro-barea mi^càrii sale si a Eteriei in congresul monarhilor de la Laibach. Ar urma de aici, simplificind lucrurile, cà el trebuia sà se angajeze si mai hotàrit pe singura directie de lupta ce ràmìnea posibilà: sà treacà la ìnfàptuirea pro-gramului anun^at la Pade§¡, usurìnd situala tàrànimii 5Ì lovind proprietatea feudalà. A-i cere insà sà fi fàcut aceasta este a nesocoti conditiile istorice. Nici o altà conducere revolutionarà n-ar fi putut acciona altfel, atunci, decit stabilind drept sarcinà imediatà mentinerea puterii si apàrarea ^arii de invazie.
    Era epoca post-napoleonianS, cind fortele feudale ale Europei se uniserS intr-o aliantà, denumità <^sfinta », ca sà se apere de spiritul Revolutiei franceze, ce ràscolise continentul. In 1821, Austria, in numele Sfintei Aliante, a reprimat singeros miscarea revolutionarà din Italia. ín imprejuràrile de atunci, cind
     1	N. I o r g a, Izvoarele contemporane . . ., p. 236.
     2	V. A. Urechia, Istoria Rominilor, tom. XIII, Bue., 1901, p. 17.
266