si cuvinte, fapt ce le-a indepartat de celelalte triburi protobaltice rftmase in afara expan-siunii vene|ilor (adicà de triburile culturii luzaciene). In favoarea aeestei ipoteze pledeazá si unele denumiri toponimice. 8. Ipoteza este susfinutá fi de datele antropologice. Autorul se bazeaza pe deseoperirile recente ale antropologilor polonezi J. Czekanowski fi W. Kócka. Purtàtorii asa iiumitei cui tu ri luzaciene au avut un rol hotáritor in formarea triburilor protoslave fi in stabilirea lor pe teritoriul dintre^der fi Vístula. 9. Pe la prima juma tate a mileniului
I	ìnaintea erei noastre ineepe expansiunea aeestor triburi inspre rásárit, in bazinul Niprului superior si mijlociu.
     Astici, acad. T.Lehr-Splawióski susine ipoteza localizàrii protopatriei slavilor pe Oder fi Vistula, pleeind, in primul rind, de la date lingvistice. Dupa cuín se f tie, aceeafi parere o impartámose fi al Vi oameni de stiin^á polonezi (arheologi J. Kostrzewski, Z. Kozlowski antropologul J. Czekanowski si lingvistul M. Rudnicki) *.
      Dar, In interpretarea aeestei probleme se observa fi divergente: o dovedeste si recenzia profesorului I. Czekanowski asupra refera tul ui acad. T. Lehr-Splawiáski publicata in acclami volum (p. 13—18) sub t i 1 lui : \V sprawie konspektu zarysu etnogenezy Slowian Tade usza Lehra-Splawiñskiego [Despre privirea generala asupra etnogenezei slavilor a lui T. Lehr-Splawiñski]. Utilizind date antropologice, J. Czekanowski precizeazà unele teze enun^ate de T. Lehr-Splawiñski. De pildá, prof. J. Czekanowski nu este atit de categorie in afirmaba cà purtàtorii culturii ceramicii striate sint stramosii ugrofinilor (de comparai § 4 la 1'. Lehr-Splawinski). Dupa pàrerea lui J. Czekanowski teritoriul ocupat de grupul protobaltic este exagerat de intins (prof. L. Lehr-Splawinski apreciazá ca. in spre rásárit el a ajuns pina la malurile Volgii superioare). Unitatea balto-slavà a existat intre anii 1800 —1200 inaintea erei noastre. Cu Lóate acestea, tezele de baza ale referatului lui T. Lehr-Splawijiski sint apre-ciate pozitiv.
      Din a doua secZiune a culegerii, consacrata problemelor de istoria lirnbii protoslave, men^ionám in primul rind articolili prof. Zd. Stieber, Jak brzmialo praslowiañskie « y »? [Cuni a sunat « y » protoslav? », p. 19 — 211. Acest y protoslav a fost esaminat la timpul sàu de J. Rozwadowski fi A. Thomson fi de al(ii, care 1-au privit ca pe un diftong. PunctuI de vedere respectiv nu este acceptat de Zd. Stieber fi nici de al^i lingvisti 2. Aten^ia autorului este indrep-tatà nu spre polemica cu cei care au alta parere, ei asupra clarificàrii evoluZiei lui u protoslav care in diferite limbi fi dialeete slave apare ca i, è etc. Etapa I-a — delabializarea lui u si ü. Dupa delabializare apare un sunet non «y »: o vocala posterioara, inaltà ca u, dar piata ca i. Un astfel de sunet s-a pastrat in dialectele carpato-ucrainene. Etapa II-a — y protoslav3 se schimbà in mod «liferit in diferitele limbi fi dialeete slave.
     Problema grupurilor consonantice protoslave *kv-, *gv-, *xv- este interpretata intr-o luminá nouà de M. Jurkowski in Losy praslowiañskieh grup *Av-, *gv-, *xv-, [Soarta grupu-rilor consonantice protoslave *Av-, *gv-, *xv-]. Conform schimbarilor suferite de aceste grupuri consonantice, limbile slave se impari in douá grupe: grupa apuseaná arhaicá unde se pástreazá kv-, gv-, xv- fi grupa sud-esticà unde */»v-, *gv-, *xv- se transformà in cs>\ zv , so . In gramatica compai ata a limbilor slave se crease tradita ca acest fenomen lingvistic sa fie de obicei demonstrat prin citeva exemple. Autorul articolului aduce date noi, care màrturisesc faptul cá nu totdeauna poate sá fie determinata o granila intre grupele respective de limbi slave dupa criteriul sebimbàrii grupurilor consonantice *kv-t *gv-, *xv-. Eie se intre-pàtrund (comp. ucr. cvit, cvitka, cvitnyk dar fi kvit, kvitka, kvilyna, kvitocka etc. sau in dialectele limbii ruse cvelit\ cvilit', dar fi kvelit' kviliC etc.).
     Articolili lui Wl. Kuraszkiewicz : Ukrai'ska dyspalatalizacja w gwararli podlaskich [Depalatalizarea proprie limbii ucrainene in graiurile din Podlasie, p. 23—37], este consacrai fenomenului de depalatalizare a consoanelor inainte de e si i, in graiurile din Podlasie ale limbii ucrainene. Graiurile respective au pastrat. o serie de tràsàturi arhaice legate de evoluta consoanelor semimoi in limba ucrainenanà. Afa, de pildá, pronunZarea semimoale arhaicá s-a pàstrat ìntr-o serie de sate ucrainene: Siedliska, Wólka Horyszowska fi áltele. In graiurile din Podlasie apar si alte tendinZe: tendila spre pala talizare a consoanelor semimoi, sub influenza limbii polone si tendinZa spre intárire, caracteristicà, in generai limbii ucrainene.
      Materialul dialectului aukstaizki de vest al limbii lituaniene este folosit pentru a demonstra evoluZia grupurilor cu consoanà nazalà in limba lituanianá de cátre T. Buch
       1 Vezi, J. Kos tr z e w s k i, Prasloiviariszczyzna, Poznan, 1946; I <1 o m, Zagadnienie ciagloéci zalud-nienia zie.m polskich w pradziejach, Poznan, 1961 ; .1. C e k a n o w s k i, Wstqp do bistorti Slowian, Poznan-1957; M. Rudnicki, Praslowiafiszczyzna. Poznan, 1959 — 1961.
     *	Vezi, de pitda, S. B. Bernstein, OuepK cpaemune/ibnoù epaMMamuKU cAaenncKUx himkoh Moscova, 1961, p. 176; G li. E. Bid w o I I, The Chronology of Certain Sound Changes in Common Slavic as Evidenced by Loans from Vulgar Latin, «Word », (XVII) 1961, 2, p. 105 — 127.
      3	Pìnà arum exista douà pareri: 1. y protoslav a fost un sunet labializat; 2. y protoslav a fost un sunet nelabializat.
507