Dimpotrivà, o serie de cercetàtori ca D. Russo, N. Cartojan 1, G. Ciuhandu2 si altii au contestât ori au cáutat sà estompeze aceastà prezen^â dupa o metodâ pe care am numit-o în prima parte a studiului nostru «expertizâ dogmatica», arâtînd de ce nu este concludentà. Intentia cu care s-a contestât influenta bogo-milismului la nordul Dunârii este vizibilà: într-o vreme cînd se urmârea mini-malizarea rela^iilor istorice fi culturale romîno-slave, nu se putea acorda o favoare deosebità acestei pun^i între cultura populará bulgara si cea romìnà. Procedeul crea ìnsà un gol în explicarea difuzàrii la nordul Dunàrii a multor « càrti populare », obligìndu-i pe cercetàtori sà se mentina, ìn studierea acestora, la maniera pur descriptiva si eminamente statica.
     în ultima vreme, prezen^a influentei bogomilice la nordul Dunàrii a fost. ad misa în tratatul Istoria Romîniei, vol. II, în tra tatui Istoria literaturii romìne, vol. I si ìn unele sinteze recente de literaturà romìnà veche, desi fàrà o analiza mai aprofundatà a fenomenului. De fapt, de la Hasdeu si de la conferintele tinute de lorga ìn 1929, rolul bogomilismului la nordul Dunàrii si fórmele pe care le-a luat influenta sa nu s-au mai ìnvrednicit de o cercetare specialà. De aceea am socotit necesarà o reexaminare a problemei ìntr-un cadru mai larg fi pe baza metodei materialist-istorice. E ceea ce ne propunem sà realizàm in aceastà a doua parte a studiului nostru.
    Teza pe care o formulàm si o argumentàin în cercetarea de fata este urmàtoarea: bogomilismul n-a ac^ionat la nordul Dunàrii ca mifeare religios-socialà anlifeudalà, afa încît este zadarnic sà càutàm hotàrìri speciale ale bise-ricii ortodoxe romìne sau màsuri de fortà ale feudalitàtii romìnefti ìndreptate ìmpotriva sa. Másele populare romìnefti n-au fost niciodatà religios-dogmatic bogomile, nu s-au organizat in comunitàri separate, ostile bisericii oficiale, in care sà se practice ritualul bogomilic fi sà se ràspìndeascà ideologia bogomilicà sub forma unei religii. Afa încît, cei care vor sà demonstreze cà n-a existât inlluenta bogomilicà la romìni pe motiv cà lipsesc anume fenomene caracteristice pentru evolutia balcanicà sau chiar occidentalà a bogomilismului fac abstractie toemai de fórmele reale pe care le-a ìmbràcat ìn cadrul culturii romìne influenta acestei puternice mifeàri sud-dunàrene.
    Care sìnt aceste forme si cum a pàtruns influenza bogomilicà la nordul Dunàrii? Socotim cà, in lamina primei pàr^i a studiului nostru, ràspunsurile la aceste douà ìntrebàri apar mai clare decìt in trecut,.
    Bogomilismul n-a fost numai o mifeare religioasà fi nici numai o mifeare socialà antifeudalà. El a fost — prin rezultatele sale culturale—fi o fortà confi-guratoare a culturii populare. Aplicìnd culturii din perioada orìnduirii feudale teza lui V. I. Lenin despre existenta «a douà culturi nationale in sìnul fiecàrei culturi nationale »3, putem ìn^elege mai bine fenomenul care a avut loc in Bulgaria secolelor X—XIV: aici, alàturi de cultura claselor exploatatoare, de cultura feudalilor laici fi bisericefti, reprezentatà de càrturarii de la curtile tarilor fi din mìnàstiri4, s-a dezvoltat o culturà scrisà mai aproape de másele populare, de aspiratiile lor, de preocupàrile lor. Aceastà culturà, sub presiunea ideologiei
     1	Càrfile populare in literatura romineascà, I, Bucuresti, 1929, si Istoria literaturii romine vechi, I, 1940.
     2	Bogomilismul $i rominii, Sibiu, 1932.
     3	Lenin, Despre culturà si artà, Bucuresti, 1957, p. 201.
     4	Aceastà culturà a fost prezentatà magistral pentru sec. IX — X de E. Gheor— g li i e v ìn Pa3iieembm Ha ób.izapcKama .tumepamypa e IX—X ««., Sofia, 1962.
46