se va pune In primejdie, odatá cu el. Ei au cerut, ìn sfìrsit, interlocutorului lor polon sà aducà la cunoçtinja regelui planul sultanului, pentru a contribuì la timpul oportun la realizarea lui
     Marea coali}ie, care avea sâ punâ capàt ìn anul 1538 primei domnii a lui Petru Itare§, a fost plânuitâ aladar de sultan, nu fârâ amestecul lui Gritti, încâ din vara anului 1533.
     Plecînd de la Constantinopol, în drum spre Ierusalim, Tçczytiski s-a oprit la Alep, unde a fost primit de marele vizir, pornit în râzboi împotriva persilor, càruia i-a înmînat scrisoarea regelui, reclamînd câ tâtarii de la Cetatea Albâ continua sâ facâ incursiuni în Polonia, contrar recent.ului tratat polono-turc 2. Vizirul râspunse regelui câ a interzis acestor tàtari sâ mai facâ asemenea incursiuni, iar în cazul cînd ele se vor mai répéta, regele sâ-i trimitâ eîtiva prizonieri tàtari pentru a se vedea dacâ aceste nàvâliri nu sînt cumva inspirate de domnul Moldovei.
     In ceea ce priveçte înlàturarea lui Rare?, vizirul comunieà regelui sà mai açtepte putin, iar între timp sâ-çi pâzeascà tara de el, câ sâ nu o calce. Sultanul va arâta însâ în scurt timp câ are multe « slugi çi supusi», care, pusi în scaunul Moldovei, vor çti sâ pâstreze credinta fatâ de el si sâ trâiascâ în bunà vecinâtate eu regele polon. în sfîrsit vizirul recomanda regelui sà nu încheie pace cu Rareç, deoarece acesta este inclus în recentul tratat turco-polon ca vasai al sultanului 3.
     Intre timp Gritti porni sâ-fi îndeplineascâ misiunea din care ii-avea sâ se mai întoareâ. Dupâ stiri sosite în Polonia din Transilvania, el trecu, la înce-putul lunii mai 1534, Dunârea, ajunse la Tîrgoviçte la curtea lui Vlad Vintilâ, spre a trece în Transilvania fi de acolo în Ungaria pentru împàcarea celor doi regi, dacâ nu pentru realizarea propriilor sale vise de stâpînire. Dar Rares i-a oprit trecerea, de teamâ sâ nu-si piardâ posesiunile din Transilvania, pe care Gritti urma sâ le predea, la ordinul sultanului, regelui Zapolya. Din aceastâ cauzâ, Gritti a fost nevoit sâ se opreascâ mai multâ vreme pentru a-si spori armata 4. Trecînd în Transilvania, el îfi gâsi însâ nioartea, la care contribui în mod hotàrîtor domnul Moldovei, ca ràsplatâ pentru toate cîte i le fâcuse pînâ atunci. Aceasta însemna însâ o rupturâ definitivà eu turcii.
     Totuçi, si în cursul anilor umàtori, Rareç |inu încurcati pe poloni prin trata-tive de pace, de astâ datà însâ prin intermediul lui Ferdinand I, al cârui vasal se declarà în 1535. Dar si aceste tratative esuarâ din cauza pozitiei intransigente a ambelor pârji fa|â de problema Pocu^iei. Rares ataeà, în august 1535, aceastâ provincie în lit igiu, pentru a face, la cererea solilor Moscovei, o diversiune în favorul acesteia, în plin ràzboi eu lituanien», dar atacul fu oprit de trupele mercenare polone de la granirà. Répétât însâ în anul urmâtor, la o scarà mare, el duse la pustiirea simjitoare a Pocutiei, determinînd mobilizarea împotriva Moldovei a întregului regat polon. Mediala austriaca a stîrnit în Polonia numai
     1	A.T., XVI —1, p. 853 — 855. Scrisorile lui Tçczyriski càtre rege si Toinicki, con(inînd cele de mai sus, au fost primite de vicecancelar, prin intermediul voievodului Podoliei, la
8	martie 1534. Acesta le-a trimis a doua zi regelui în Lituania, sfàtuindu-1 sà accepte cele fàcute de pelerin la Poartâ. Copii dupâ eie au fost difuzate în acelaçi timp de Tomicki lui Tarnowski, arhiepiscopului de Gniezno çi episcopului de Plnck, v. A.T., XVI — 1, p. 309-312, 364-367.
    2	A.T., XVI-1, p. 286-292.
    3	A.T., XVI-1, p. 296-298.
    4	A.T., XVI-1, p. 562-564.
338