A pästrat lingä el divanul boieresc, ca sä-si mascheze autoritatea, càci eine ar fi recunoscut atunci nn stat condus de un sef revolutionär?
     In studiul din 1945, acad. A. Otetea se ridica impotriva « proslävitorilor » lui Tudor (p. 28, 301 etc.). S-ar pärea cä este atitudinea obiectivä a omului de fliintä care respinge idealizärile, a istoricului materialist ce inläturä cultul unei personalitäti. Poate pärea un paradox, dar tocmai aceastä atitudine se invecina cu idealismul. Micforarea lui Tudor, in studiul din 1945, izvora din conceptia cä desfäfurarea räscoalei a depins de voint.a lui. Contradictiile obiec-tive, nefiind intelese, deveneau oscilatii subiective, puse pe seama lui Tudor 1.
    Nu e nevoie sä-1 idealizäm, ci trebuie numai sä rästurnäm raportul, sä priviin ghemul de contradictii drept o realitate obiectivä, si atunci Vladi-mirescu va apärea in adevärata lui lumina, ca un conducätor ale cärui acte n-au fost arbitrare, pentru cä el a inteles necesitatea istoricä si a stabilii scopuri in conformitate cu ea. Nu conftiinta ce a condus másele a fost defici-tarä la 1821, ci conditale istorice erau necoapte pentru eliberarea poporului.
    Imaginea lui Tudor, imbräcat in « cämafa mortii », rämine un simbol al luptei contra tiraniei, simbolul setei de dreptate pe care trecutul unui popor il proiecteazä pe ecranul viitorului.
     Constanza cä este un exponent al celor multi, 1-a cäläuzit pe Vladimirescu :
    « ...Cu glasul norodului celui näpästuit am urraat si urmez » 2.
    « Eu alta nu sint decit numai un om luat de cätre tot norodul ^ärä, cel amärit fi dosädit din pricina jäfuitorilor, ca sä le fiu chivernisitor in treaba cererii dreptätilor » 3.
    Raportul intre räscoala din 1821 si revolutia burghezo-democraticä de la 1848 a fost dezväluit de Bälcescu. Marele patriot revolutionär a arätat ca pafoptistii au preluat si au dus mai departe lupta antifeudalä a norodului ce s-a räsculat la 1821, sub conducerea lui Tudor din Vlädimiri 4.
BOCCTAHHE 1821 rOßA H JIOTHKA HCTOPHH
( PeiioMe)
     BoccTaHHe 1821 roaa öwjio He TOJibKO mccthmm co6brrneM. Oho 6wjio co6wthcm, cbh3M-BaioiUHM HCTopwfo Haffleil CTpaHM c ncTopneit cocexiHHX CTpaH. JHpyrnMH cnoBaMH, oho npefl-CTaßnaeT HHTepec h ana CiiaBHCTHKH. YnacTHe HCTopuKOB-c.iaBHCTOB Heo6xojHMO unti BbiHcneiiHH COOTHOUieHHH BHyTpeHHHX H BHeiHHHX (JiaKTOpOB, CbirpaBUIHX pemaiomyio pojlb B BOCCTaHHH.
      1	Istoricul sovietic S. I. Samoilov, in art. Ràscoala de eliberare nafionalà din anul 1821 in Tara Romineascà, publicat in «Voprosì istorii » (trad. rom.), 1955, nr. 10, p. 131—150, considera cà « Vladimirescu a fàcut o serie de greseli, care s-au dovedit a fi fatale pentru soarta ràscoalei si pentru el insusi. Una din marile lui greseli a fost faptul cà a refuzat sa duca o luptà comunà cu tortele de eliberare nafionalà ale grecilor » (p. 142). Pe lìngà « ruptura cu patrioti greci», «o altà mare grefealà » constà in aceea cà « dupà intrarea in Bucurefti . . . el s-a apropiat de cei mai ìnversunati dusmani ai luptei de eliberare nafionalà, de boierii din Divan ...» (p. 145). Interpretarea data ràscoalei mai sus, scoate in evidenza inconsistenza acestor invinuiri aduse lui Tudor.
      2	Doc. rase. 1821, I, p. 386.
     3	Ibidem, p. 258.
     1 Vezi articolul lui N. B à 1 c e s c u, Mersul revolufiei in istoria Rominilor.
      Sublinierile din citate ne apartin.
272