çi calomfirul. De aceea trimisese Dumnezeu ingerii sà-i caute suflete farà de pàcate. $i ingerii coborìserà jo8, in lumea cea de jos, unde gàsirà pe lanca farà de pàcate. Dar sa se apropie de ea, ei nu puturà de jalea màicutii, de gemetele tàtu{ii. Se intoarserà ingerii, merserà catre Domnul fi lui astfel îi grâirâ: « Nu putem Doamne sà ne apropiem de lacrimile maicà-si, de gemetele lui taicà-sàu». Dumnezeu semànà atunci mar, pinà la prìnz incolli fi crescu, la prinz infiori fi lega, in chindii se coapserà trei mere de aur. Domnul el insufi le culese si le dàdu ìngerilor, Enci^ii sa le duca. $i le mai spuse Domnul incà: « Unul mamei sà-1 dati, altul tatàlui sà i-1 dati, iar pe cel de al treilea Enci^ei. lanca de plàcere va zimbi, maica sa se va bucura fi afarà va iesi amarul sà çi-1 potoleascà. Çi apoi coborìrà iaràfi ingerii, fi un màr il dàdurà mamei, altul tatàlui, iar pe cel de al treilea fetitei, fi iridatà zimbi lanca. Maica se bucurà fi afarà iefi, amarul sà-fi potoleascà, gindind cà lanca se va vindeca. Çi astfel ingerii puturà sufletul sà i-1 ia fi-1 duserà la Dumnezeu. Domnul el insufi in cale le iefi fi sufletul il duse in raiul cel ceresc. Acolo lanca fiorile ingrijefte si cu cìt le ingrijefte mai mult, cu atit mai sànàtoase cresc, se inmútese fi ìnfloresc. Iar cind maica in casà se intoarse, astfel ii gràise Enci{ei: « De cind te-ai nàscut tu, lanca, vorbà tu nu mi-ai ràspuns, fi acuma clipà potrività ai càutat ca sufletul lui Dumnezeu sà ti-1 dai cind eu aci nu eram ! »
    Distinctiunea inventiei epice, vâditâ ìn reticentele manifestate de ìngerul mortii ìn fata durerilor pàrintefti, fi in alegerea mijlocului délicat la care recurge divinitatea spre a lua sufletul Encidei, demonstreazà ca bogomilismul, identi-ficabil ìn aceastà anecdota prin umanitatea divinitàtii, ca si prin imaginea pàmìn-teascà a raiului — locul unde se practica gràdinàritul (aceasta ocupatie atìt de râspînditâ fi iubità de poporul bulgar), ìn cea mai frumoasà ipostazà a sa, cultura florilor — a reufit sà ridice creaûa epicà bulgara la potente artistice superioare. Prin bogomilism, cultura populará bulgarà a reufit sà afeze in fata spiritualitàtii vitejefti a versului epic sìrbesc o epicà ce se distinge prin exprimarea celor mai intime simtiri fi se ridicà, afa cum dovedefte balada Raiului, la o desàvìrfire artistica egalà celei dintìi.
     Divinitatea populará bulgarâ este reprezentatà epic in chipul unui mof (dëd) ce peregrineazà prin sate pentru a vizila credinciosii. Imaginea este inspirata neîndoielnic de strâvechii dèdi bogomilici, care cercetau pe vremuri viata consà-tenilor lor. Çi, curios, moful divin al anecdotelor populare este întovâràfit in drumurile sale de un sfînt. Este incontestabil cà cei ce nu vor sà recunoascà trans-misiuni bogomilice decìt in manifestàri literare ce nu contravin doctrinei bogo-milice, ìnregistrate de presbiteral Cozma fi Eftimie Zigabenul, sìnt ìndreptatiù sà nege bogomilismul acestor povestiri, pe motiv cà bogomilii nu venerau sfingi. Dar dacà se va tine seama de faptul cà acel sfînt este mai ìntotdeauna apostolul Petru (care este nu numai chelarul raiului, dar fi sfìntul sàrbàtorit in aceeasi zi cu patronul bogomililor, Pavel), precum fi de faptul cà drumul reintroducerii sfìntilor in bogomilismul popular a fost deschis chiar de doctrina originará, care, cu toatà linia sa dogniaticà potrivnicà sfintilor, a conservât totusi cultul apostolilor, se va ìntelege rosturile reaparitiei lor in manifestàrile folcloric bogomilice.
     Cercetarea noastrà s-ar putea extinde concentric fi la celelalte aspecte ale creatiei orale — basme, anecdote populare, legende — pentru a ìnregistra cìt de profundà este aceastà umanizare a olimpului creftin in cultura populará bulgarà, unde ea nu a fost ìmpiedicatà, ca in Serbia, de o bisericà puternic orga-nizatà chiar dupà pràbufirea statului, si interesatà ìn pàstrarea vechilor relatii feudale ìntre ea fi credinciofi, relatii « sanctificate » prin ìnchipuirea fi culti-varea sistematica a unor legàturi similare ìntre aceftia fi divinitate. In Bulgaria, bogomilismul, a càrui puternicà recrudescentà in sec. XIV a dat naftere la
32