a oamenilor, identitatea deplinà diatre scriitor si aspiratale poporului, exigeata aecrutàtoare fata de propria creatie, cit si fata de creatia allora, simplitatea fi modestia sa
    Despre $olohov, autorii romini au scris numeroase articole, cronici literare, recenzii, diverse comentarii, prefete, farà a mai vorbi de multiplele referiri la scrierile lui ipolohov intr-o seamà de studii, volume de critica, teorie fi istorie literarà. Prin analiza romanelor Pe Donul liniftit, Pàmìnt destelenit, a Poves-tirilor de pe Don, a nuvelei Soarta unui om, prin confruntàri fi comparata, prin stabilirea diferitelor filiatiuni cu literatura rusà si sovietica, cu literatura universalà, critica noastrà fi-a expus punctul de vedere rominesc in aprecierea creatiei lui §olohov, in ceea ce priveste stabilirea locului ei in ansainblul cul-turii contemporane.
    Nu ne propunem sà delimitàm aici aportul criticii noastre in cercetarea operei lui ^olohov. Aceasta ar necesita o confruntare mai ampia cu tot ce s-a scris mai semnificativ despre el nu numai in Uniunea Sovietica, dar si in Franta, Anglia, S.U.A. fi multe alte tari ale lumii, incepind cbiar din primii ani ai deceniului al patrulea.
    Un element pretios in aprecierea fi dezvaluirea vaiorii estetice fi umane a productiunilor artistice ale lui ^olohov sìnt. relatàrile, p&rerile, màrturisirile, gìndurile fi meditatale exprimate in presa literarà de càtre scriitorii noftri cei mai de seamà: Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, I. Agìrbiceanu, Eusebiu Camilar, Zaharia Stancu, V. Em. Galan, Titus Popovici, Eugen Barbu, Petru Vintilà, Dumitru Mircea fi altii. Din ceea ce s-a scris la noi despre Mihail ipolohov,
o	bunà parte apartine condeielor scriitoricefti, fapt demn de subliniat, fiindcà demonstreazà cà maeftrii scrisului rominesc contemporan manifestà un deosebit Ínteres fi atrac^ie fatà de opera solohovianà. Atractia exercitatà de acesta provine fi dintr-o anumità afinitate, dintr-o ìntelegere profundà pentru specificul artei scriitorului sovietic.
    Desi ia afarà de citeva articole de aaalizà, o buaà parte a articolelor despre M. §olohov — apàrute cu ocazia editàrii operelor sale ori cu prilejul aniversàrii scriitorului — au ua caracter omagial, de factura eseisticà sau de medalioa literar, eie contia multe coastatàri substaatiale, observatii interesante asupra laboratorului sàu de creatie. In acest sens, trebuie sà evidentiem cu deosebire aportul lui Cezar Petrescu, stilizatorul romaaului Pe Donul lini§tit fi al Povestirilor de pe Don. Dupà cum màrturisea el ìnsufi, Cezar Petrescu a « rostit peste 20 de conferiate fi a scris peste 20 de studii despre graadioasa operà epica a lui M. A. $olohov »2.
    Afa cum va reiefi dia eaumerarea lor, problemele dezbàtute ia pagiaile presei literare romiaesti ia jurul aumelui si operei lui ^olohov se iacadreazà in ansamblul problemelor fuadameatale ale ftiintei literare marxist-leaiaiste fi ràspunsurile pe care le-au dat cercetàtorii romiai siat, implicit, ua aport la studierea fi afirmarea priacipiilor realismului socialist, al càrui reprezeatant de frunte este Mihail ijìolohov.
      1	lata ce ne relateazà, de pildà, Mihail ijkerin : « In tot eursul ràzboiului a fost cores-pondentul ziarelor „Pravda“ fi „Krasnaia zvezda“, cu gradui de colonel, fi in tot acest tirap nu s-a interesat dacà are de primit salariu. Se adunase o sumà mare fi cìnd i s-a spus de asta, Jjolohov a ràmas uluit:
      —	Salariu? Ìntr-adevàr ! Trimitefi-1 la fondul apàràrii ! (Scriitorul favorii al cititorilor sovietici, « Gazeta literarà », 19 mai 1955).
     2	Cezar Petrescu, Opera lui M. ¡¡olohov in limba rominà, « Contemporanul », 27 mai 1955.
121