Aceasta nu înseamnâ cà în mânâstiri n-au fost copiate texte apocrife si cà nu pot fi gàsite in sbornice slavo-romine mànâstiresti corespondentele slavone aie eàrtilor populare romîneçti Dar aceste apocrife n-au depâsit cercul culturii mànâstiresti, n-au pâtruns din mânâstiri in mase, n-au avut circulatie populara çi n-au influençât creatia oralâ populará. Faptul este evident cel pu^in pentru doua din cele mai populare apocrife slave (unul ciliar de facturà bogomilicà), si anume Viziunea lui Isaia si Cartea secretâ a lui Enoh, care se întîlnesc in sbornice slavo-romine2, dar nu s-au gâsit pînâ acum în nici un manuscris romi-nesc 3. Asadar, dacà intr-un sbornie mânâstiresc se aflà corespondentul slav al uneia sau alteia din cele 13 versiuni romînesti de apocrife notate mai înainte, acesta nu este un motiv pentru a stabili o legâturâ directâ între mânâstiri çi cultura populará, cu atît mai mult eu cît în sbornicele câlugàreçti apocrifele apar numai incidental si izolat, pe cînd manuscrisele romînesti înçirate de noi dovedesc prezen^a masivâ, compactâ a apocrifelor în culegerile de natura populará. In cuprinsul culturii mànâstiresti apocrifele au circulât, independent de circulatia lor în cuprinsul culturii populare §i n-au existât contacte directe între cele douâ culturi. Apocrifele n-au pâtruns în cultura noastrâ populará din cultura mânâstirilor sau a feudalilor si n-au fost propagate în nordul Dunârii de câtre aceftia. Difuzarea grupului de cârti populare denumite prin termenul « apocrife » nu s-a fâcut deci la nivel feudal, ci la nivel popular. Nu s-a fàcut de la cultura feudalâ romînâ la cultura populará, fiindcà atunci ar trebui sâ le gâsim în 'Jara Romîneascâ si Moldova, unde aceastâ culturà feudalâ a fost mai puternicâ, si nu invers, în Transilvania, unde în sec. XVI prezenta ei a fost mai putin activâ 4. In realitate, difuzarea apocrifelor s-a fâcut de la cultura populará bulgarâ la cultura populará romînâ, independent fi în afara culturii feudale laice si bisericesti. Osmoza între cele douâ culturi populare a fost determinata de identitatea lor structuralâ.
    Sâ luâm, pentru a exemplifica ideea noastrâ, douâ produse tipice apar-tinînd culturii romîne din perioada orînduirii feudale, unul reprezentînd cultura feudalâ, celâlalt cultura populará: ms. slavo-romîn nr. 117 5 si ms. romînesc nr. 130, ambele la Biblioteca Acad R.P.R. Ainîndouà poartâ marca evidentâ a unor cârti nedespârtite de preot, folosite de el în flecare zi în exercitarea misi-unii sale. Ms. 117 este un Antologhion: el cuprinde aproape toate slujbele
     1	De ex., in Codicele de la Tulcea descoperit de Ion Bogdan (actualmente in Biblioteca Acad. B.P.B.) gàsim cuvìntul lui Grigore Teologul despre crucea lui Christos, care se aflà in ms. 469; cf. I. Bogdan, Cronice inedite atingàtoare de istoria rominilor, Bucuresti. 1895, p. 8. Intr-un sbornie din mànàstirea Mihai Vodà din Bucuresti, copiat la sfir§itul sec. XVI— inceputul sec. XVII, B. P. Hasdeu a gàsit un ciclu de apocrife slave, intre care o versiune a morjii lui Avram in mediobulgarà, legenda despre Adam §i Èva, povestea despre Sibila §i impàratul David. Acestea circulau deci in sbornicele mànàstirefti, dar nu le gàsim in versiuni rominesti din farà Romineascà sau Moldova. In ms. slav. nr. 165 din Biblioteca Acad. B.P.B. se aflà via^a Sf. Alexe, iar vestitul caligraf Gavril copia « Viziunea lui Isaiia ». Nici acestea n-au trecut in cultura popularà. Tocmai contrastul dintre prezenja lor in sbornicele mànàsti-rejti §i absenja din texte rominefti din Jara Romineascà §i Moldova este o dovadà eloeventà in sensul celor sus{inute de noi.
     2	Cf. P. P. P a n a i t e s c u, XapaKmepHbie tepmbi c.weHHO-pyMbiHCKOù Aumepamypbi, « Romanoslavica », IX, 1963, p. 287.
     3	Vezi N. Cartojan, Càrfile populare, vol. I sji II.
     4	Pentru o culturà feudalà mai veche in Transilvania, a se vedea Istoria literaturii romine, vol. I, machetà. Ed. Acad. R.P.R., 1962.
     5	Vezi P. P. P a n a i t e s c u, Manuscrisele slave din Biblioteca Acad. R.P.R., Bucuresti, 1959, vol. I, p. 143-144.
4*
51