Ìntrucìt romanul « Deziderie » n-avea un continui specific catolic, ci general-mistic, el a putut fi tradus in diferite limbi, mai ales in medii reformate, strecurìndu-se in cele din urmà si la ortodocsi. ìn 1688 Theofan din Moscova, despre care nu se cunosc alte date, il traduce in slavonà. In 1785 se tipàreste pentru prima oarà la Petersburg, in tipografia lui Wilkowski si Galcenicov 1. Traducerea ìn limba slavonà a romanului « Deziderie » era cunoscutà pina acum si in trei manuscrise, toate pàstrate in Biblioteca de Stat « V. I. Lenin » din Moscova, cel mai vechi datind — dupà indicabile primite de la secretarul stiinjifìc M. Ritaia, din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea 2. Manuscrisul nostru adaugà deci o a patra copie, cea mai veche, datind din prima jumàtate a sec. al XVIII-lea.
     Se pune intrebarea dacà versiunea slavà a fost tradusà §i in limba rominà. Un ràspuns pozitiv pare sa ni-1 ofere « F or molar nica Vedomostie a sfìntii Mànàstiri Dobru§a pe amd 1809 » care se pàstreazà in « Arhiva Mitropoliei Moldovei ». intre càrtile romìnesti manuscrise ca « Divanul lumii », « Pateric », « Scara » etc. se aflà inregistratà, la foaia 19 « O carte scrisà cu mina Disiderie ». E singura men^iune care ar indica traducerea in limba rominà a romanului Desiderie. Nu credem cà referin^a prive^te un manuscris slavon, intrucit lista cuprinde, in rest numai càr^i in limba rominà.
II. Un manuscris inedit al lai Vartolomei Màzareqnu, din 1770.
     Arhimandritul Vartolomei Màzàreanu (circa 1710 —circa 1790) este o figurà cunoscutà pentru activitatea sa culturalà. Egumen la mànàstirea Putna din 1756, trece in august 1768 in acetati rang la mànàstirea Solca, unde va ràmine pinà la 1774. In timpul stàre^iei sale de la Solca este ales in deputà(ia Jàrii Moldovei pentru a merge la St. Petersburg, impreunà cu deputà^ia din Muntenia. La sfìrsitul anului 1769 §i in prima jumàtate a anului 1770, cele douà deputaci compuse din mireni si fefce biserice§ti, ìn frunte cu Grigorie, mitropolitul Ungrovla-liiei (1700 — 1787, mitropolit intre 1760 — 1787) §i Inochentie, episcopul de Hu§i, erau trimise la impàràteasa Ecaterina II a Rusiei, cerind sprijin pentru eliberarea Jàrilor Romine. Depu-tàfcia a plecat la 26 decembrie 1769 §i a ajuns la St. Peterburg la 9 martie 1770. La 28 martie 1770, cele douà deputà^ii sint primite de impàràteasa Ecaterina a Il-a, in fa^a càreia s-au rostit cuvintàri 3.
     La St. Peterburg, arhimandritul Vartolomei Màzàreanu a tradus in luna aprilie 1770 o Liturghie arhiereasrà 4. El ràmine acolo mai bine de 6 luni, adicà de la 26 decembrie 1769 pinà la 20 iulie 1770, cind pleacà spre mànàstirea Solca 6. ìn acest timp, el traduce a doua lucrare, din limba slavonà ru§à ìn limba rominà, in luna iunie, sub titlul de Hirotoniile §i sfinìirea aniimiselor.
      La cele peste 80 de scrieri ale lui Vartolomei, cunoscute sau semnalate 6, adàugàm acest manuscris inedit, tradus la St. Peterburg ìn iunie 1770, care se pàstreazà la familia C. Donose din Ia§i.
Descricrea manuscrisului
      Manuscrisul este in màrime de 31 X25 cm, fìind datat din 1770. Ilirtia albà, plinà, vàrgatà. Are 60 de pagini, 30 foi, numerotate cu literele alfabetului chirilic in ro§u, originai. Filigranul unor foi are literele l\ K. O, la mijloc, §i cifrele 1770 jos; alte foi au stemà cu semne heraldice, dragoni si vulturi. Scrierea este curatà, dreaptà, cu cernealà neagrà si ro§ie. Frontispiciile, titlurile, colontitlurile, literele incepàtoare, indicatiile tipiconale si literele mari din text sint ìn ro§u. Pagina are textul ìncadrat ìn trei linii §i la ìnceputul iìecàrei rìnduieli are citeva linii ornamentate in rosu §i negru. Excep^ie face pagina 37, unde ornamentul este totul in negru. Finalurile (p. 17, 36) sint linii ìn negru. Legatura manuscrisului este originalà, carton imbràcat ìn piele cafenie lucioasà. Marginile scoar^elor si cotorul sint ornamentate cu linii infiorite, iar la mijloc pe ambele parti exterioare este imprimatà floarea stilizatà poleità cu aur. Rindurile ìn paginà variazà de la 27 rinduri (p. 23) pinà la 30 de rìnduri (p. 37). Scrisul este al unei singure miini, autografili Ini Vartolomei Màzàreanu.
       1 V. S. S opico v, PvccKa.«ì 6n6.iuoepa(fiu^, partea II, S. Petersburg, 1904, Nr. 3154, inregistreaza aceastà edi^ie. PyccKuù óuó.moepatfìimecKuù cjioaapb, S. Petersburg 1913, p. 454 inregistreazìi numele t51ma-citorului: Theofan. A. I. Sobolevski in itepcaoduan nimepamypa MocKoecKoii Pycu XVI—XVII se., S. Petersburg, 1903, p. 206 — 207, descrie mai amanunfit cuprinsul traducerii. Alte informatii despre editti slave ?i despre biografia traducàtorului nu se cunosc.
       8 1. Ms. OP. 31, cu scriere cursivà, din a 2-a jum. a sec. XVIII, 2. Ms. d>. 310/528, cu scriere seminile ia la din sec. al XlX-lea, cu titlul prescurtat. 3. Ms. 4>. 98/1455, scris ìn jurul anului 1800. (Date comunicate de M. Rìtaia la cererea noastra, intr-o scrisoare din 4 mai 1961).
       3	Mihail Kogìilniceanu, in « Arhiva Romìneasca », I, editia li, Ia§i, 1860, p. 196 §i Teodor Codrescu, Uricariul, voi. XXVI, Ia§i, 1889, p. 207; ibidem, voi. IX, Ia?i, 1887, p. 166 — 167.
      4	Di mi t rie Dan, Arhimandritul Vartolomei Màzàreanu, Bucure$ti, 1914, p. 31—32.
       5	Ibidem, p. 6.
       •	Ibidem, p. 63 —6 i.
464