In consecintà, Pâclefeanu susine cà « husitismul n-a avut nici timp fi, crunt persecutat cum era, nici posibilitatea sà molipseasca poporul romìn, atìt de conservator >> Pàcleseanu nu admite posibilitatea unei influente husite asupra romìnilor din Transilvania, numai pentru cà romìnii sìnt « conservatori » çi pentru cà husitismul a fost « o biatà mifcare persecutatà fi de preo^i fi de episcopi fi de autoritarie civile » 2. Afadar, Pâclefeanu pune, în aceastà forma categorica, problema dacá romìnii din Transilvania au adoptat sau nu doctrina religioasâ husità. Defi acest lucru nu poate fi documentât istoricefte, totufi argumentarea lui e neftiin|ificà.
     Trecînd la ràscoala din 1437, Pâclefeanu sustine cà nici aici nu poate fi vorba de o influentà a ideilor husite. Dimpotrivâ, el recunoafte cà, « ìn special taboritii, au constituit un ìntreg sistem social pronunjat comunist, fi cà ici-colo au ìncercat sà-1 realizeze. Insà ìntre ideile lor fi ideile conducàtorilor ràscoalei din 1437 este o deosebire fundaméntala»3. Singurul lucru pe care il admite Pâclefeanu, analizînd aceste evenimente, este cà granii ardeleni au putut lua de la taboriti « ideea ìnsàfi a ràscoalei ». Dar cum s-a ajuns ca taboritii sà dea un impuls mifcàrilor tàrànefti din Transilvania nu ni se spune.
     Cu prilejul ìmplinirii a 500 de ani de la ràscoala de la Bobìlna, ìn 1937, se produce o cotiturà substantialà in prezentarea fi interpretarea acestui eveni-ment istorie. E vorba, ìn primul rìnd, de studiul lui M. Diaciuc-Dâscâlescu, care aduce puncte de vedere cu totul noi fa^â de cercetàrile anterioare. Spre a desco-peri adevàratele cauze ale mifcàrilor tàrànefti din cursul anului 1437, Diaciuc-Dâscâlescu ìmpinge cercetàrile situatiei sociale fi economice a tàrànimii din Transilvania cu mult ìnainte, in secolele al XII-lea fi al XIII-lea. In aceastà privin^à, fàcìnd legatura cu situatia din Europa, in sec. al XV-lea, autorul stàruie in mod deosebit asupra husitismului. Pentru ìnliia oarcl se face ìn ¿storiografia rumina ilcoseì.irect diritre învefmîntarea religioasâ a mifeàrii husite fi fondul ei social. Pe bunà dreptate afirmà autorul cà « toate mifcàrile sociale, toate ràzboaiele purtate pe acele timpuri purtau pecetea religiei »4. Pentru Diaciuc-Dàscàlescu, husitismul a fost o « mifcare tàrâneascâ sprijinità de tàrani, meseriafi, oràfeni fi mica nobilime, adicà de toate straturile sociale de jos ale poporului » 5. Dupà cum se vede, prezentarea structurii sociale a mifeàrii husite corespunde in linii mari cu componente coalitiei de la ìnceputul mifeàrii revolucionare husite 6.
     In afarà de aceasta, Diaciuc-Dàscàlescu apreciazà just faptul cà mifcarea husità « s-a potolit numai datorità sciziunilor interne, provocate de elementele mai moderate din rìndurile nobilimii mici fi burghezimii » (citefte oràfenimii — n.n.) 7. In realitate, e vorba de permanenta tàlàzuire a for^elor interne ale mifeàrii, care s-a soldat pìnà la urmà cu tràdarea oràfenilor fi nobililor de rìnd.
     Revenind la ràscoala de la Bobìlna, autorul urmàrefte càile de exploatare fi spoliere a tàrànimii de càtre feudalii laici, care jeemàneau târanii de pâmîn-turile lor. Insà másele populare erau exploatate fârâ milà fi de biserica papalà prin episcopul George Lepef, care, din calcule de cîftig, transformà cu ajutorul
      1	Ibidem, p. 650.
      2	Ibidem, p. 651.
      3	Ibidem.
      4	Cf. Ràscoala de la Bobìlna, Bucureçti, 1957, ed. II, p. 76.
      5	Ibidem, p. 79.
      6	Vezi çi Mace k, op. rii., p. 39.
       7	Cf. op. cit., p. 79.
393