(ei recunofteau si utilizau numai eàrtile profetilor, evangheliile, faptele apos-tolilor si psaltirea, ultima adoptatà de la ìnceput de paulicieni si, se pare, mai tirziu de bogomili), precum si inlàturarea din cult a liturghiei, a cinstirii crucii si icoanelor. Aceastà interventie radicala in cultul tradicional ortodox, foarte tinàr in acea epoca la bulgari, deci lipsit de ràdàcini in másele populare, a creat totufi un gol cultural, pe care conducàtorii sectei au trebuit sà-1 umple cu noi creatiuni, adecvate ideologiei profesate fi tendintelor social-economice care le dirijau actiunile.
     Pentru a se intelege natura acestor substitute bogomilice trebuie sa se $inà seama de caracterele, cel putin initiale, ale practicii rituale fi propovàduirii bogomilice. Propovàduitorii sectei ìfi difuzau doctrina verbal, prin predici, fi nu prin carte. In aceastà privin^à, prezbiterul Cozma deosebefte categorie propovàduirea verbalà a bogomililor de cuvìntul scris ce stà la baza cultului ortodox, precizind, de pildà, cà apostolul Pavel « a scris », iar evrcii « citeau » proorocirile profetilor, in vreme ce popa Bogomil rostea « vorbe mincinoase spunind... » 1.
     Faptul cà legenda bogomilicà a facerii lumii, creatà de sectà pentru a inlocui cosmogonia fi antropologia biblicà respinsà de ea, are in circulatia populará rominà2 forme similare celor inregistrate in sec. XII de Eftimie Zigabenul, dovedeste nu numai rosturile precumpànitoare ale circulatiei orale a textelor doctrinare in practica bogomilicà, ci fi natura progresistà a noului cult, care punea la indemina maselor populare invà^àturile ei, pe cind ortodoxia oficiala le conserva numai in forme scrise, din care poporul nu se putea impàrtàfi. Dezvol-tind neindoelnic traditii mai vechi, ritualul laic al sàrbàtorilor, care trebuia in intenda bogomililor sà inlocuiascà liturghia fi slujbele sfintilor, a trebuit sà creeze substitute nu numai functiei indeplinite in creftinism de Biblie, ci fi celorlalte forme ale ritualului ortodox, epurate. Pentru a se intelege just conditile sociale in care s-a realizat acest proces de creare a unui nou tip de ritual, menit sà inlocuiascà pe cel ortodox, trebuie sà luàm in considerare succint raporturile dintre doctrina bogomilicà si cultul ortodox traditional.
     In centrili cultului ortodox sta preotul, in evul mediu membru al ierarhiei feudale, a càrui misiune era càlàuzirea multimilor populare pe drumurile intere-selor social-economice feudale. Pentru bogomilism, ca fi pentru oricare altà mifcare populará revolucionará, comunitàtile religioase ce au inlocuit biserica au avut ca obiectiv cultivarea si indrumarea membrilor eolectivitàtii prin pregàtirea individualà, in vederea sustinerii prin luptà a ideologiei sale, in cadrul unui colectiv activ. Din concepitile pauliciene care afirmau cà divinitatea a sàdit in fiecare individ binele fi ràul, decurgea pentru flecare membru al comu-nitàtii datoria de a lupta pentru biruinta ideilor sale, pentru cà numai aceastà luptà asigura biruinta comunitàtii. Aceastà conceptie diferentiazà categorie comunitàtile bogomilice de comunitàtile ortodoxe conduse de preoti. ìn fata unei biserici in care creftinismul era aservit feudalitàtii, másele populare, pasive pinà atunci in ceremonialul ortodox, ifi ridicau astfel prin bogomilism propria lor forma de organizare, activà, a credintei. Bogomilismul, rupind comunitatea de credintà religioasà cu lumea stàpinitorilor, a fost prin aceasta o doctrinà a luptei.
     Acest caracter al bogomilismului a determinat fi natura substitutelor culturale introduse de sectà in cultul religios. Ritualul lor, inlàturind in intregime
       1	Predica . . ., trad. Al. Iordan, p. 7, 10 fi 25.
      2	Vezi Tudor Parafile, Povestea lumii de demult, Bucurefti, 1914.
23