si pe a «de dumnezeu dàruitul meu copil, lo Theodosie voievod»1. Tehnica gravatului se aseamànà cu aceea a variantei amintite a lui Neagoe Basarab. In consecin^à sigiliul a fost fàcut la aceea§i datà cu al domnului, varianta a doua. Fig. 8. Sigiliul lui Teodosie voevod. Orig. Arh. Fig. 9. Sigiliul inelàr al doamnei Despina St. Bra?ov nr. 488 (recte nr. 314). Arh. St. Bra?ov nr. 317. C. Sigiliul Doamnei Despina De la doamna lui Neagoe Basarab se cunosc patru sensori, trei càtre sibieni si una càtre bra^oveni, din care numai una datata, ultima. Prima este databilà cu 1513, dupà burg-mesterul Sibiului Mathias Armbruster 2, a doua din timpul luptelor interne ale fiului ei Teodosie, databilà octombrie — decembrie 1521 3, a treia dupà plecarea lui Teodosie voievod din ^arà, deci februarie 1522 4, iar ultima e din 17 noiembrie 1541 6. Prima §i a treia pàstreazà incà sigiliul, nu satisfàcàtor de bine imprimat. Se poate totu§i descrie: carnee anticà ovalà (22 X 11 mm.) reprezentind un cap de bàrbat cu pàr bogat §i barbà (Neptun iesind din unda màrii?) 6. Vezi fig. 9. Ceea ce nu s-a observat si merita sà fie re^inut e faptul cà scrisoarea, databilà 1513, este semnatà manu propria de doamna Despina. De ea ne vom ocupa mai departe. D. Sigiliile boierilor lui Neagoe Basarab In timpul domniei lui Neagoe Basarab se cunosc pu|ine sigilii de boieri. Cele mai multe, anume patru, apar legate la fàgàduiala de la 17 martie 1517, in care pe lingà voievod consimt §i jupanii Barbul ban de Craiova, Calotà mare vornic, Harvat mare logofàt si Dimitrie mare vistier 7. Pergamentul pàstreazà atirnate toate sigiliile dar din ale boierilor numai unul are legendà. Aceastà situale face sà nu putem preciza ordinea de precèdere 8. Dupà ordinea din text, raportate la sigiliul domnului care este la mijloc, are prioritate stinga, apoi dreapta. In consecin^à, le descriem dupà aceastà schema: 4 — 2 — 1—3 — 5. 1 Docilmente, I, p. 127 (traducere). Cf. ?i St. Nicolaescu, Documenie slavo-romine, p. 241—242 (regest), § t. D. G r e c e a n u, $irul voievozilor, p. 51—52 (rezumat). 2S. Dragomir, Documenie nouà, p. 60 — 61 (nr. 51). Originalul la Arh. St. Sibiu. • Id. ib. p. 61—62 (nr. 52). Orig. ibidem. 4 I. Bogdan, Regeste, p. 160 (traducere nr. 61)