duplicitatea çi cameleonismul uneia si aceleiasi boierimi, care sprijinà ràscoala çi este ìmpotriva ei, cheamá pe turci în ajutor $i este ímpotriva lor. Tóate acestea se explica printr-un substrat economie. A milita pentru comerffi industrie — surse noi de cíftig — fi, simultan, a voi sá mentii iobâgia, fâcînd-o tot mai apàsâtoare — este pozitia economicâ fi politica contradictorie a boierimii, la 1821. Ea nu întelegea câ se açeazâ pe doua direc^ii care se ciocnesc, iobâgia opunîndu-se dezvoltàrii fortelor de productie çi a relatiilor noi. Ea revendica, o datâ eu independenta târii, întârirea statului boieresc, o organizare socialâ în care sâ înfloreascà lati-fundiile feudale si sâ se permanentizeze starea de dependerá a târanilor fa^à de boieri.
    N. Adâniloaie vorbeste de « acomodarea » unor boieri la noul mod de pro-duc|ie. în^elegem prin acomodarea boierimii la capitalism, una din cele doua câi de evolutie burghezà în agriculturà, pe care le-a descris Lenin, si anume « calea prusaeà ». Fenomenul n-a privit doar cîtiva boieri, ci este esential în procesul de dezvoltare a capitalismului romînesc, dar datarea începuturilor lui la 1821 ar fi prematura. Apâruserâ desigur înnoiri. Economia de schimb devenea precumpânitoare asupra economiei naturale çi în gospodâria moçie-reascâ intrase arendasul, un agent al dezvoltàrii capitaliste. Totuçi, în momentul 1821, clasa feudalâ de la noi nu se gîndea deloc la « acomodare », adicà sâ-si adapteze vechea proprietate funciarâ la rela|iile capitaliste, prin înlocuirea treptatâ a iobâgiei cu exploatarea de tip capitalist. Dimpotrivâ, Regulamentul Organic va legifera cea de a doua çerbie. Vor mai trece decenii pînâ cînd argatul va înlocui pe iobag. Documéntele din preajma anului 1821 mentioneazâ, ce-i drept, existen|a muncii salariate, dar nu în agriculturà. Aici, mosierul cerea bani de la ^arani, fârâ ca el sâ plâteascâ în bani lucrul pâmîntului.
    Mosierii de la 1821 se pronun^au pentru dezvoltarea fortelor de productie si a economiei de schimb, dar se strâduiau sâ tinâ în loc rela^üle iobâgiste. Mult mai tîrziu, dupâ reforma agrarâ din 1864, silici de evolutia istoricâ — al cârei motor este, de-a lungul multor epoci istorice, lupta de clasâ—, ei vor càuta adaptarea la noile relatii de productie. Este calea prusaeâ, despre care Lenin spune: «Gospodâria moçiereascà-iobâgistâ se transformâ treptat într-una bur-ghezâ, iunchereascâ, condamnînd pe |ârani la decenii de chinuitoare expropriere si aservire »1.
     § 5. Sâ revenim la felul cum unele lucrâri despre miscarea din 1821 eludeazâ contradictii obiective. Au fost boierii ostili râscoalei? Documéntele arata o realitate contradictorie, pe care istoricii au privit-o adeseori unilateral: dupâ N. Adâniloaie, boierii au combâtut râscoala (« au luptat de la început ímpotriva râscoalei pe toate câile»2), cîtâ vreme dupâ acad. A. Otetea, ei s-au prefâcut câ o combat.
    Cea mai grava învinuire pe care N. Adâniloaie o aduce boierimii de la 1821 este câ si-a trâdat patria, chemînd în tarâ oçtile turcesti3. Remarcâm însâ faptul câ mai multe acte în temeiul cârora dînsul califica boierimea drept trâdâtoare de tarâ, poartâ semnâturi de boieri trecuti de autor, în altâ parte a cár^ii, pe lista celor raliati « fortelor progresului » 4. Astfel, vornicul C. Samurcaç (fruntas
     1	Lenin, Opere, vol. 13, Bue., 1957, p. 233.
     2	N. Adâniloaie, Boierii si râscoala . . ., p. 104.
     3	Ibidem, p. 97.
     4	Ibidem, p. 64.
258