curat romîneascà » l. Valoarea si actualitatea cercetärilor lui Hasdeu asupra bogomilismului se releva atunci cînd le afezäm în cadrul ftiin^ei europene contemporane lui fi în perspectiva evolutiei ftiin|ifice a problemei pîna în zilele noastre. NädSjduim ca studiul de fata poate da o idee asupra dezvol-târilor pe care ideile exprimate de Hasdeu acum noua decenii le contineau în germene.
    Dupa Hasdeu, rolul bogomilismului în cultura veche romîneascà a fost subliniat de un alt profund cunoscator al ei, M. Gaster 2, de pe o pozi^ie cum-pänitä, çtiintificâ çi prezentînd încâ interes. Vederile sale nu se deosebesc în esenta de aie lui Hasdeu.
    Nicolae Iorga este cel dintîi care a subliniat la noi caracterul eminamente social, revolutionär al mifcärii bogomilice, atribuind acestei träsäturi unul din resorturile influenti pe care a exercitat-o.
             «Ce este bogomilismul? — se întreba el într-o conferinfâ dintr-un ciclu ^inut la Sorbona. Cînd vorbim de bogomilism ne oprim mai aies asupra credintei religioase în sine. Nu se {ine seama de un ait element, poate mai important decît credin^a religioasä, care, si ea, este mai mult sau mai pu^in precizatâ, depinzînd mai mult sau mai pu$in de epoca în care este observatä fi de persoana asupra câreia se face observa^ia. Exista färä îndoiala în bogomilism ca si în patarenism (se poate numi erezia occidentali cu mai multe nume dar pästrez pe cel de patarenism) un lucru ce poate fi mai degrabä considérât ca elementul generator. Nu pentru credin^a religioasä pe care o con^inea s-a räspindit aceastä erezie in Europa centrala fi occidentalä. Ea a cîftigat teren, s-a impus fi a biruit, ea n-a putut fl desrädäcinatä pîna la aparijia armatelor nimicitoare fi a legiunilor de cälugäri domici sä-fi trimitä aproapele la efafodul care ìi înso^eau, deoarece avea ra{iuni sociale. înainte de a fi o erezie religioasä sau o afirmare în domeniul religiös strict conceput, ea este o negale în domeniul ierarhiei fi vie^ii sociale: sä nu mai fie biserici, preofi, episcopi, cruci, icoane, liturghie si chiar cärfi sfinte, eu excepta acelei pärji din Vechiul Testament care ne mai intereseazä încâ: psalmii, pe care-i admiteau, fi profeti » 3.
    Tot Iorga a încercat, foarte succint avînd în vedere caracterul conferintei sale, sä sugereze intima ìntrepatrundere dintre ideologia fi atitudinile bogomilice fi creatia folclorica romîneascà fi sud-est europeanä ìn generai.
    Pe aceeafi pozitie, care admite prezenta influentei bogomilice ìn cuprinsul culturii romìnefti, s-au plasat fi alti cercetatori, filologi sau folclorif ti 4.
     1	Cuvinte din bâtrini, II, p. 435—448 fi urmâtoarele. Acest capitol a fàcut obiectul unei critici, de altfel foarte exacte ìn limitele ìn care a fost întreprinsà, a lui D. Russo. Acesta a demonstrat ìn Studii bizantino-romine, Bucurefti, 1907, cà 5 din cele 11 fragmente intitu-late de Hasdeu « Cugetàri ìn ora mor^ii » sìnt texte pur ortodoxe, extrase din cardie de cult. De aici, cercetàtorii ulteriori au avut tendinea sa acrediteze pàrerea cà Russo a infirmât ìn totalitatea lor tezele lui Hasdeu cu privire la pre/.enta influentei bogomilice ìn cultura veche romîneascà, ceea ce nu corespunde realità^ii. Cele scrise de Russo pe aceeafi tema în ràspunsul la recenzia lui N. I. Apostolescu, republicat ìn Studii si Critice, Bucurefti 1910, p. 17 — 19, nu aduc absolut nimic nou fa la de lucrarea sa anterioara. Russo apa ri ine directiei antibo-gomilice reprezentatâ de M. Sokolov, D. Prohaska fi mai nou E. Turdeanu.
     2	Literatura popularâ romînâ, Bucurefti, 1883, p. 255—259 fi urmàtoarele, fi Ilcester lectures on greek-slavonic literature, Londra, 1887, p. 17 sq.
     3	La création religieuse du Sud-Est européen, Conferences données en Sorbonne, Paris, 1929, p. 9.
      4	I. G. S b i e r a, Codicele Voronelean, Cernaufi, 1885, p. 342 —349 ; I.-A. C a n d r e a, Iarba fiarelor. Studii de folclor, Bucuresti, 1928.
45