Afirmatia despre originea moldoveneascà a lui Berinda (fie in formularea cà a fost ori- • ginar din Moldova, fie cà a fost chiar moldovean) se intilnefte, ce e drept izolat, si in lucràri ucrainene apàrute dupà 1917. Frinire aljii o admite, cu rezerve, I. Mahnovet *. Principalele lucràri de istorie a limbii fi lingvisticii ucrainene in care iigureazà lexiconul lui Berinda nu ifi pun insà problema originii autorului ei. Atunci cind cercetàtorii ìfi pun totufi aceastà problemà, ei cautà mai intotdeauna sà gàseascà argumente pentru a dovedi cà a fost ucrainean din Galizia. Teza aceasta, sustinutà incà in secolul trecut de filologul ucrainean P. Jitejki 2, e reluatà fi argumentatà mai larg de cercetàtorul sovietic A. G. Koliadaa. La aceastà pàrere se raliazà fi V. Nimciuc in prefata lexiconului. EI aratà netemeinicia argunientelor ridicate de B. P. Hasdeu fi Gr. Cretu. Dupà pàrerea sa, numele lui Berinda nu poate fi folosit ca un argument. Numele unui om nu e suficient pentru a dovedi originea sa. In plus, « berindeii » e un cuvint intilnit fi in letopisetele slave de ràsàrit. Iar criptogramele l'olosite de Berinda ascund nu cuvinte rominefti specifice, ci cuvinte uzitate fi in limbile slave. Criptogramele sint folosite din considerente de ordin etic. Dupà pàrerea lui V. Nimciuc, P. Berinda a fost un ucrainean de prin partile Galitiei. Aceasta se dovedefte cu prisosintà prin insufi materialul lexical al dictionarului sàu, din care se citeaza numeroase exeinple de elemente lexicale, frazeologice, fonetice, caracteristice tocmai pentru dialectul ucrainean de Apus. in schimb, defi in Lexicon Berinda aduce exemple din toate limbile cunoscute de el pentru tàlmàcirea unor cuvinte slavone, intilnindu-se cuvinte din toate limbile fi dialectele slave, fi, izolat, chiar cuvinte ungurefti fi nemtefti, in lexicon nu gàsim nici màcar un cuvint rominesc. O altà problemà interesantà, dezbàtutà in studiul introductiv, este aceea a izvoarelor lucràrii lui Berinda. I nele din aceste izvoare le indicà chiar Berinda, fie in postfata lexiconului, fie in trimiterile pe care le face in text. Astfel, el citeazà Lexisul autorului ucrainean Lavrentie Zizanii, tàlmàcirile lui Maxim Grecul fi ale lexicografului bizantin Manuel Ritorul. El amintefte de asemenea cà a folosit numeroase glosare fi»marginalii la càrtile slavone. De altfel, structura lucràrii sale e in mare màsurà legata de factura acestor note marginale. Cerce-tarile ulterioare au permis unele precizàri. Berinda a folosit probabil glosele unuia din primii tipografi bielorufi, l’rancisc Skorina fi glosarele din Novgorod din 1281 fi 1431 (probabil prin-intermediul altor lucràri). Pentru partea a doua a lucràrii sale, Berinda s-a folosit de oeditie in cinci limbi a Bibliei: Biblia sacra hebreice, chaldeice, graece et latine, tipàrità la Antwerpen intre anii 1569—1573. Aceastà lucrare a consultat-o, cum singur o spune in postfatà, in vasta biblioteca a lui Teodor Balaban, protectorul sàu. Afa cum remarcà V. Nimciuc, majoritatea tàlmàcirilor n umelor proprii din lexiconul lui Berinda au fost extrase de autor din volumul VII al acestei lucràri. In sfirfit, dupà cum a aràtat savantul polon J. Janow, Berinda s-a folosit, dupà toate probabilitàtile, pentru etimologia unor nume proprii, de un onomasticon armean *. Astfel, concluzia formulata de V. Nimciuc, dupà care in lexiconul lui Berinda sint folosite in mod creator cele mai importante izvoare existente la vremea aceea de lexicografìe ucraineanà, rusa, bielorusà, bizantina, precum fi lucràri occidentale fi armene, se impune chiar din stadiul actual al cercetàrilor. Aceasta este o dovadà in plus atit pentru vasta cultura a lexicografului, cit fi pentru valoarea fi actualitatea operei sale. In fine, altà problema importantà atinsà in studiul introductiv, e aceea a influenti pe care a exercitat-o lucrarea. Aceastà influentà este evidentà in lucrarea « JleKCÌKOHb jiamiHcKiù c Ka.ienwa cAoeencKiù npe ioMcoHbut » a cunoscutului lexicograf rus din secolul al XVII-lea Epifani Slavinetki, ìntr-un manuscris anonim din a doua jumàtate a secolului al XVII-lea, in lucrarea lui F. Polikarpov JIckcìkoh mpeH3bmHbw, cup klib Penenìit cjiaeencKUX, (tipàrità la Moscova in 1704), in dictionarul slavo-polon, tipàrit in 1722 la minàstirea din Suprasl sub titlul JleKcuKOHb CuptbVb c.ioeecHUKb cAaeeHCKiù HMnioufb e ce6e, 1 yKpatucbKÌ nucbMeHHUKu. Eio-6i6jtioepaHJio.norHHecKaH cepHH, » Bbin. 3, Du^anbe, 1953 (dupà V. Nimciuc). 4 J. J a n 0 w, Leksykografia wschodnio-slowicinska do konca XVII w. Cz. II, r: Etymologia Maksima Greka, Manuela fìetora i innych autorów vv slowniku imion P. Deryndy z 1627 r., In « Sprawozdania z czynnosci i posiedzeii Polskiej Akademii Umietnosci *, Tom LII 1951, Nr. 6 iunie, pag. 466—474. 562