cu si capata cu usurin^â nuanci Tinaia: equitatum ostentare coeperunt, si ab re frumentaria Romanos excludere possent (Cezar) ; castra movet si. . . posset (T. Liviu) ».
     In primele monumente de limba romìnà (autorul citeazà Codicele Voronefean) este evi-denta ìntrebuin$area lui sâ («e), atît cu sens condicional, cît çi cu sens final. Este de remarca t faptul cà construc|iile eu sà (se) final apar, în priinele texte, numai dupa verbele movendi: « E Pavelu vruindu se intre intru gloata. . . » çi desiderandi: « Fàrà se ceva dupa áltele cearefi dupâ leagiea bàseareciei se se dezleage », în timp ce dupà verbele auxiliare exprimà totodeauna o vointà: « Fârà de totu ràspunsului fiindu acestia, opu iaste voao fàrà voroave se fif.i çi nemica spre sàrire se nu faceti ». în aceste texte nu se întîlnesc încà construc^ii de tipul « pot sà scriu »,
*	çtiu sà scriu », apárute ulterior.
      în cuprinsul articolului sàu, H. Barié se opreçte pe larg çi asupra pàrerii suslinute de Meyer-Lübke cà pierderea infinitivului din rominà a avut loc prin înlocuirea lui eu subjonctivul, aràtînd cà aceasta nu corespunde din punct de vedere istorie. Conjuncfia sä a càpàtat mai întîi sens final, în aceastà calitate ìnlocuind infinitivul prin introducerea propozi^iei subordo-nate finale, çi numai dupà aceea ea a devenit senni al subjonctivului.
     Al doilea artieoi al lui H. Barié referitor la limba romìnà este intitulât Albanische und albanisch-rumänische Wortstudien (p. 21—45), în care este discutatà pe larg etimologia a 34 de cuvinte albaneze si romìnesti, socotite ca fàcìnd parte din fondili cel mai vechi al celor douà limbi. Din limba romìnà sìnt discútate aici cuvintele balaur, bunget, flàmind, jupui, mare « gross », mazâre, sopirlâ, tare çi nrma, in timp ce etimologia unui alt cuvìnt romìnesc (carìmb) este analizatà in studiul Thrakisches (p. 13 — 20).
     Tot H. Ba rie semneazà çi studiul Ralkanologische Sprachstudien (p. 47 — 64), in care douà capitole (II çi III) sìnt, de asemenea, consacrate cercetàrii unor probleme ale limbii romîne. în capitolul al II-lea (p. 52 — 60) din acest artieoi se fac únele observa^ii interesante in legàturà cu dezvoltarea declinàrii in limba rominà, iar in cel de al III-lea (p. 60 — 62) in legàturà cu viitorul romìnesc çi vegliot.
      Articolul lui I. P o p o v i é, Valacho — Serbica. Vinfluence de la langue roumaine sur le serbocroate et sa géographie (p. 101—121) prezintà o sintezà, nu lipsità de contribu^ii originale, a rezultatelor ob^inute pìnà in prezent in cercetarea influenti limbii romìne asupra limbii sìrbo-croate. în cuprinsul articolului autorul discutà o serie de imprumuturi lexicale ca ba£ >rom. baci, burdelj < bordei, moia < moaçà, gard < gard, skortelka < scurteicà, kornem < a curma, kaS
<	cas, furka < furcà, fuZnem < a fugi, fato < fa§à, budza < buzà, brindza < brìnzà, galjata
<	gàleatà, korindati < a colinda, klindur < glindurà -f sci*, klin « cui », berikat < beregatà, bata < balta etc., un numàr de toponime ca, de pildà, Ursulica, Ùerbul, Barbatolo, KorbevbC, Magurica, Smederemo, Bukreti, Negrisori, Serbolovac, JSahorevo çi áltele, precurn çi un numàr de tràsàturi morfologice çi sintactice prezente mai ales la vorbitorii de limbà sìrbocroatà din Banat. Se ìn^elege cà nu despre tóate exemplele puse in discute de autor se poate afirma cu certitudine cà provin din limba romìnà, dar concluziile generale la care se ajunge in artieoi ràmìn in ìntregime vaiabile. Astfel, este justà observaba cà in cadrul ìmprumuturilor din limba romìnà trebuie deosebite douà straturi. Unul mai vechi, provenind din « stràromìnà » (latina vulgarà din partea orientalà a Peninsulei Balcanico) çi altul mai nou, din romìnà çi dialectele romîneçti sud-dunàrene. Foarte interesantà este partea din artieoi care stabileçte, pe baza analizei fonetice, diferen^a dintre cele douà straturi, ca çi cea referitoare la geografia fìecàrui ìmprumut in parte. Fàrà ìndoialà cà cercetarea ìn continuare a ìmprumuturilor romîneçti in sìrbocroatà — ìn prezent aceastà temà este din ce in ce mai rar abordatà— va pune in luminà noi aspecte ale rela^iilor lingvistice (si nu numai lingvistice) dintre cele douà popoare.
      Celelalte articole cuprinse in volum trateazà alte teme din domeniul balcanisticii. Iatà-le in ordine: Otto Haas, Lexikalische Ankläge an Slawisches in den Sprachresten Kleinasiens und Griechenlands (p. 65 — 99) jVojmir Vinja, Scr. lujpa, alb. lojb'è. Contributions adria-tiques a Videntification de Alopex des Anciens, (p. 123 — 128), Pavao Tekavôié, Les groupes consonantiques dans Vistroroman de dignano (p. 129 — 138) ; M i 1 e n k o S. F i 1 i -p o v i c, Zene kao narodni glavari kod nekih balkanskih naroda [Femeile in calitate de cäpetenii populare la únele popoare balcanice] (p. 139 — 157); Zagorka Jane, Islamski elementi u minijaturama karanskog jevandelja [Elementele islamice in miniaturile Evangheliei din Kara] (p. 159—170); Mate Z o r i c, Odjeci sa slavenskog Balkarin u knjiievnosti Treée Italije [Ecourile din Balcanul slav in literatura celei de a treia Italii] (p. 171 — 194) çi un numàr de patru articole mai màrunte.
     La capitolul « Recenzii çi dàri de seamà » profesorul Milenko S. Filipovic semneazà o recenzie asupra càr^ii lui Silviu Dragomir: Vlahii din Nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, Bucureçti, 1959, in care se fac nurneroase observa^ü judiciase eu caracter critic.
      Volumul se ìncheie cu necrologul lui I. Popovié, semnat de I. Pudic.
DORIN GÄMULESCU
569