I.	Limbi literare care n-au avut tradire literarà: slovena, sirba luzacianà, litua-niana §i aitele.
      II.	Limbi literare care ¡si continuau tradijia scrierii: ceha, polona, croata.
      III.	Limbi literare care i§i continuau tradiJia scrierii, dar aveau si un fel de bilingvism omogen: greaca, rusa, bulgara, sirba, parcial «rusa de apus » (ucraineana, bielorusa),
     Rusia de apus era acum centrul unde se stabileau nórmele limbii slave vechi, care influenjau intreaga arie greco-slavà. Aparijia la Moscova a gramaticii lui M. Smotrijki in 1648 simbolizeazà victoria centrului moscovit si influenza lui asupra limbii slave vechi literare pe intreg teritoriul greco-slav. Moldova §i Muntenia din timpul lui Grigore T31™!5!30 joacà rolul unui intermediar cultural intre slavii de sud §i de est. De§i se dezvoltà limba romina literarà, scrierea slavà, de redacjie sudicà sau esticà continua. In sec. al
XVIII-lea are loc ultima centralizare si normare a limbii slave vechi pe baza gramaticii lui M. Smotri|ki.
      Cu probleme de declinare veche slavà se ocupà E.V. Cesko in articolul Neutralizarea opozitiilor cazuale in dezvoltarea sistemului declinàrii limbii slave vechi. Autoarea trateazà procésele transformàrii sincretismului cazual. Neutralizarea opozijiei cazuale este, dupa Ce^ko, coincidenza formelor anumitor cazuri dintr-o paradigma. In dezvoltarea declinàrii nominale vechi slave s-au ciocnit douà tendinee: tendinea unifìcàrii tipurilor de declinare pe genuri §i tendinea diferenjierii formelor substantivelor insúflente si neinsuflejite. La genitiv masc. sing. se observa tendinea fixàrii terminatici -oy pentru neinsuflejite §i a terminatici -a pentru insúflente; in cadrul declinàrii cu tema in -I substantívele insúflente incep sà primeascà terminajiile -*fc sau -a. Acuzativul insuflejit imprumutà de la genitiv terminaJia -a sau -*k. La dativ terminala -«kh se mentine pentru insuflejite, iar la neinsuflejite este ìnlocuità de -oy. In cazul locativ terminaJia este mai frecventà la insuflejite, iar -oy la neìnsuflebite. Aparijia §i disparita neutralizàrii opozijiei formelor cazuale depinde de acjiunea funcjiei distinctive a formei, iar aceastà acjiune este determinatà de caracterul distribujiei cazurilor in vorbire §i de corelajia sensurilor pe care le exprima aceste cazuri in diverse pozijii.
      Douà articole sint consacrate dialectologiei slave.
      R. 1. Avanesov, in articolul Dialectología descriptivà §i istoria limbii, se ocupà de o serie de probleme teoretice legate de studierea dialectelor cu metode noi. Avanesov introduce in lingvisticà o nojiune nouà — limbà dialectalà. Limba dialectal«, varietate a limbii nazionale, este un macro-sistem dialectal, adicà totalitatea unor microsisteme dialectale ràspindite pe un anumit teritoriu, un sistem al sistemelor intr-o perioadà determinatà. Limba dialectalà poate fi studiatà nu numai in spajiu, ci §i in timp, folosind crono-izoglosele care indicà caracterul generai §i deosebirile sistemului limbii in timp, cu excluderea spajiului. Dialectele sint mari masive teritoriale care se caracterizeazà prin tràsàturi comune ale sistemului limbii. Cu ajutorul fascicolelor de izoglose putem distinge §i subdiviziuni mai mici: subdialecte si graiuri. Geografia lingvisticà cu topo-izoglose se include in dialectología descriptivà, cronografia cu cronoizoglose se include in istoria limbii (dialectale).
       Articolul lui F. P. Filili, Despre alcàtuirea dicfionarelor dialectale ale limbilor slave trateazà metodele §i principiile care trebuie sà stea la baza elaboràrii unor astfel de dicjionare. Dicjio-narul dialectal este un dicjionar generai al tuturor graiurilor unei limbi. Spre deosebire de dicjionarul unui anumit grai, el cuprinde numai cuvinte dialectale, làsìnd la o parte cuvintele comune dialectelor §i limbii literare. Un dicjionar dialectal-tezaur este aproape imposibil de realizat. Regionalismele care se folosesc nu numai in vorbirea dialectalà, ci se opun altuia in cadrul limbii literare, trebuie incluse in dicjionarul dialectal. In ceea ce priveste caracteri-zarea cuvintului, autorul considerà de dorit ca acesta sà aibà urmàtoarele determinàri: scrierea corectà ortografica si foneticà ; caracterizare gramaticalà ; sens (sensuri) uneori insolite de date cultural-istorice, etnografice, comentarii §i desene; ilustrarea folosirii cuvintului; locul §i timpul atestàrii ; date despre informator. Asemenea dicjionare se elaboreazà deoca in-datà numai la Leningrad §i Cracovia, dar eie sint necesare pentru studierea tuturor limbilor slave.
      Cunoscutul folclorist P. G. Bogatiriov prezintà studiul Vocalele suplimeniare in cintecul popular §i functiile lor. (Despre limba cintecelor populare slave si raportul ei cu limba vorbità). In diferite specii folclorice, in interiorul unor grupuri de consoane apar únele vocale supli-mentare, de obicei reduse.
      Cel mai des in aceastà pozijie apare vocala i, mai rar o, e, i, a. De cele mai multe ori sint insolite de o vocalà suplimentarà consoanele sonore. Bogatiriov este de acord cu R. Jakobson, cà pinà la dispariJia ierurilor, versul epic orai i§i pàstra caracterul silabic. iar dupà càderea lor, vocala suplimentarà putea fi o substituiré poeticà a ierurilor pierdute Altà cauzà a aparijiei vocalelor suplimentare ar fi tendinea de a usura pronunjarea in timpu,
504