diaconului tipograf'. Din prefata celei de a doua tipàrituri, Evanghelia invâfâ-toare (Cazania) de la Govora (1642), de la acelasi Teofìl aflâm câ tipârirea càrtii a fost determinata de influenta curentelor de reforma care-çi aveau centrul în Transilvania çi care clàtinau ortodoxia credinciosilor, profitìnd de ignoranza crasà in care ierarhia feudalà lasase pînâ atunci clerul plebeu din Jara Romîneascâ 2. Intrezàrim astfel motívele care au determinai ierarhia feudalà si domnia sâ transforme curentul din Transilvania ìntr-o politica culturale de stat a Târii Romîneçti çi, concomitent, prin tipàriturile mitropolitului Varlaam si prin scrierile sale antireformate, a Moldovei 3.
    Realitàtile tipice culturii populare din Transilvania, expuse mai sus, explica de ce râspîndirea apocrifelor si in generai a car^ilor populare cunoaçte douá faze distincte : în prima fazà se traduc si se râspîndesc mai aies apocrifele eu earacter apocaliptic-eshatologic, menite a |ine pe credinciosi în spaima de pedepsele care urmeazâ dupâ moarte si de « judecata de apoi », în respectul fatâ de preoti si fa^â de poruncile bisericesti. Treptat însâ îçi fac apariçia cârtile populare cu subiect moralizator, sau cele menite pur si simplu sâ desfete pe cititori, sâ le poarte imaginatia prin lumi feerice, sau sâ le dea iluzia unei stâ-pîniri asupra naturii prin posibilitatea (fictivâ) de a-i prevedea fenomenele pe baza rojdanicelor sau gromovnicelor. Urmârim, de fapt, în aceastâ lârgire a cercului de câr^i populare traduse în romîneste, însu^i procesul de dezvoltare a culturii scrise din Transilvania, cultura care, dupâ cura am încercat sâ arâtâm, dobînde^te de la început un profil personal çi se dezvoltâ pe o bazâ socialâ reprezentatâ la început de clerul plebeu si lârgitâ apoi prin tîrgove^i, dieci, dascàli de çcoli etc. Pe mâsurâ ce aceastâ bazâ socialâ se lârgeste, ea îsi impune gusturile mai putin aplecate spre apocrifele apocaliptice.
    Un aspect esential al formârii acestei culturi populare îl constituie fârâ îndoialâ modul în care másele populare receptioneazâ si prelucreazâ cultura scrisâ ce se înfiripeazâ. în lucrâriîe lui Hasdeu, Gaster $i Cartojan, aceastâ problema ia aspectul cercetârii asa-ziselor corespondente între cârtile populare si cultura populará orala sau arta populará aplicatà.
    Al. Rosetti 4 si N. Cartojan au semnalat deja câ únele din fabulatiile si motivele colindelor noastre sìnt similare si provin din operele literare scrise, dintre care unele apartin evident grupului de scrieri véhiculât, de bogomili. Astfel, motivul din « Zapisul lui Adam », este cunoscut unui bogat ciclu de legende çi povestiri orale. Fabula^ia apare si ìn anecdota unor colinde catalogate de Al. Rosetti. Acela^i motiv a inspirât pictura bisericeascà, fiind utilizai ìn frescele de la Vorone|, Vatra Moldovitei si Sucevrfa5.
    M. Gaster 6 a observât fi el aparitia ìn versurile bocetelor a unui motiv care provine din fabulatia apocrifului mortii lui Avram, iar N. Cartojan i-a
      1	Cf. I. B i a n u ?i N. II o d o s, Bibliografia romîneascâ veche, vol. I, Bucuresti, 1903, p. 109.
      2	Ibidem, p. 121.
     3	Pentru rolui curentelor de reforma ìn cultura romînâ a se vedea ìn special Al. Rosetti, Limba rominà in secolele al XIII-lea — al XVI-lea, Bucuresti, 1956 si acelaçi, Despre data primelor traduceri romiìiesti de carfi religioase si despre cúrentele culturale din secolul al XVI-lea, in «Limba romînâ», X, 1961, p. 241—245.
     4	Al. Rosetti, Colindele religioase la romini, Bue., 1920.
      6	Paul Henry, Folklore et iconographie religieuse, extras din « Bulletin de l’institut français des hautes études», 1927, p. 82—92.
     6	Literatura populará romînâ, Bucure§ti, 1883, p. 311—317.
55