Noi socotim cà motivul metamorfozei om—animal poate explica numai genetica temei literare, dar nu si o realizare epica determinatà, o forma lite-rara ; de aceea credem cà ne aflàin in cazul anecdotei colindului vìnàtoresc in fa£a unei transmisiuni culturale, apartinìnd evident culturii populare bulgare de facturà bogomilicà, fi inainte de aceasla traditiilor epice pauliciene, din Asia Mica.
    Pentru a argumenta aceastà tezà atragem atentia asupra completei supra-puneri fabulative a celor trei redac^ii diferite ale acestei traditii epice: versiunea romineaseà, cea mai tinàrà redacte, avind aparente anecdotice domestice, iar protagonistul numindu-se Vinàtorul lui Cràciun1 ; redacta medievalà tirzie bulgarà a lui Dan Vodà 2 fi cea mai veche, redacte, colindul paulieian bulgar al ^arului Constantin3 Aceste trei forme poetice ale aceleiafi fabulatii se deosebesc anecdotic numai prin situatile istorice diferite evocate de cei trei protagonifti. Eie sint ìnsà reflectate cu ajutorul unui cadru literar comun, furnizat de aceeafi temà literarà: metamorfoza om-animal.
            Vinàtorul lui Cràciun, Dan Vodà fi {arul Constantin, pomici la vìnàtoare,
             urraàresc unul sau mai mul(i cerbi. Cind sà ajungà cerbii, aceftia se opresc fi,
             ìntorcindu-se càtre vinàtori, le cer sà-fi inceteze goana deoareee:
             1)	s-a nàscut Iisus Hristos ;
             2)	fiind primul nàscut al mamei sale, o cirlanà, nu ar putea fi ajuns;
             3)	sau pentru cà cei gonidi nu sint cerbi, ci sfingi trimifi pe pàmint sà vadS cum tràiesc oamenii.
    Aceste obiectiuni ce pun capàt vinàtoarei in cite trei colindele corespund unor situaci epice specifice, care se acordà logie sau istorie personalitàtii fiecà-rui protagonist:
             —	nafterea lui Iisus in colindul « Vinàtorul lui Cràciun » festivitatea oprind vàrsarea de singe ;
             —	primogenitura, pe care o revendicà in versuri si cerbul, dar si vinàtorul Dan Vodà, care ftim din istorie cà a luptat cu verii sài, urmafii lui Mircea cei Bàtrin, invocind dreptul de prim nàscut al tatàlui sàu Dan I4;
             —	persecu^ia ìmpotriva càlugàrilor fi « sfin^ilor » intreprinsà de càtre impàratul Constantin al V-lea Kopronimul.
    Putem adàuga, la sugestiile atit de làmurite oferite de aceastà perfectà suprapunere ideologicà a celor trei anecdote (care indica evident cà eie nu sint decit adaptarea fabulatiei unice, create artistic pe tema metamorfozei om—animai), cei pu^in un alt fapt concret. Atragem atentia asupra faptului cà, in citeva versuri rominefti ale acestei traditii epice, se vineazà lei 5. Asemenea vinàtoare leagà genetica fabulatiei de situaci fi de regiuni din afara teritoriilor balcanice.
    Reamintind cà am identifìcat deja intr-un colind bulgar6 transmisiuni autentice din vremurile impàratului bizantin Constantin al V-lea Kopronimul, socotim cà ne aflàm fi in acest caz in fata unor transmisiuni istorice, sau cei putin literare, tot atit de vechi.
     1	Citàm, pentru a exemplifica, versiunea publicatà de G. B r e a z u 1, Colinde, Bucu-resti, 1938, p. 188, Nr. 116.
     2	« nepHOOTHecKO cnHcanHe », 1870, p. 106—107.
     3	Ath. Iliev, op. cit., p. 7—78, Nr. 54.
     4	Dan II era fiul lui Dan I, fratele mai mare al lui Mircea cei Bàtrin.
     1	Tudor Pamfile, Cràciunul, Bucurefti, 1914, p. 82—84, Nr. 69—70.
      6 « C6opHHK 3a HapoüHH yMOTBopcKMH », I, Sofia, 1889, p. 9.
58