traditiuni *. In aceastà lucrare Papadopol-Calimah foloseste si o alta sursà cu privire la acest cintec, fi anume lucrarea lui Jagic Dunàrea in poezia populará a slavilor2.
*
     Articolul Frunzà verde; o pagina pentru istoria literaturii romine, publicat in acelafi an in « Columna lui Traian » nr. 13, p. 264—267, ne oferà un alt exem-plu de felul in care Hasdeu utilizeazà cu ufurintà vaste cunoftin^e din dome-niul folclorului ucrainean .. 3
     Dacà in articolul anterior folcloristul furnizase istoricului un argument in plus pentru reliefarea figurii impunàtoare a lui $tefan cel Mare, de data aceasta e vorba de o scurtà lucrare apartinind exclusiv folclorului comparat — o scintele lenità din atelierul ftiin^ific hasdeian in care se fàureau sintezele maturitàjii.
     Hasdeu pleacà de la afìrmatia lui Alecsandri cà invocala «Frunzà verde», cu care incep mai toate cintecele noastre populare, ar dovedi la romini « o fi mai strinsà inrudire cu frajii lor din Italia, càci in cìntecele populare ale umbrilor, ale ligurilor, ale picenilor fi ale piemontezilor frunza este inlo-cuità prin iloare » Fiind de acord cà pianta ale càrei frunze sint invocate nu este intimplàtoare, ci simbolizeazà o anumità stare de suflet (in sprijinul acestei afirmajii aduce chiar noi dovezi), Hasdeu aratà, cu verva-i caracteristicà fi pe baza unei adevàrate demonstratii de erudire in domeniul folclorului mai tutu-ror popoarelor europene, cà nu e nici o legàturà intre « frunzà verde » romì-neascà fi invocatia florilor in poezia italianà. « Frunzà verde s-a nàscut impreunà cu na^ionalitatea rominà — conclude Hasdeu — nu la Tibru sau la Guadalquivir, ci la noi, acasà, pe teritoriul Daciei in secularele pàduri ale Carpatilor, acolo unde stràbunii noftri s-au format fi s-au dezvoltat in curs de veacuri mai inainte de a se cobori din munte fi a se ràspindi pe cimpie 4... Este un pur rominism, un product direct al punctului dacie, fàra nici o cumnà^ie cu Italia sau cu Spania ». Aruncind in treacàt o sàgeatà impotriva latinomaniei, Hasdeu aratà in continuare cà « traiul primitiv de pàdure a làsat pe aiurea, tot in literatura, nifte urrae foarte adinci care oferà o intimà analogie cu frunza verde a rominilor » fi citeazà printre áltele « un cintec poporan din pàdurile Galilei », pe care il dà in traducere:
            «Acolo pe munte sta un frasin, un frasin verde (subì, lui Hasdeu),
            Piere in stràinàtate tinerelul cazac.
            —	Eu pier, eu pier, mi-a sosit ceasul mor^ii :
           Te rog, a mea dràgufà, dà de ftire màicu^ei, —
           A venit muma, a venit muma, a venit màicufa,
             A intors alba-i fa tà càtre fecioras :
            —	Iatà vezi, fàtufule, scumpul meu copil,
            N-ai ascultat pe tata, pe mamà, s-au dus zilele tale !
           —	Te rog maicà, te rog maicà, sà mà ìngropi frumos,
            Sà sune clopotele, sà cinte làutele,
  1	Cf. Analele Academiei Romine, seria II, tomul VII, (1884—1886), p. 365—366.
     2	V. Jagic, Dunav-Dunaj in der slawischen Volkspoesie in « Archiv für slavische Philologie», 1876, No. II, p. 299—333.
     3	Articolul este publicat integral in B. P. Hasdeu, Articole si studii literare, Prefajä texte alese §i ingrijite de C. Mäciucä, E.P.L., 1961.
     4	Pärerea cä rominii s-ar fi format exclusiv in regiunile muntoase unde daco-romanii s-ar fi retras in urma emigrärilor de popoare s-a dovedit eronatä. Pe vremea cind scria Hasdeu ea avea insä autoritate.
112