desi la p. 67 foloseste denumirea Fragmentele de la Praga, consacrata in slavistica ; Foi(a glagolitica rnacedoneanà (p. 75), Foitele de la Hilandar (p. 77) ; Foifele de la Zograf (p. 78), Foifele lui Uridolski (p. 78), Foita rnacedoneanà chirilicà (p. 78, 91). Termenul este impropriu, pe deoparte deoarece diminutivul din limba rumimi nu corespunde foranei diminutivale din alte limbi, ca de pildà rusa, iar pe de alta parte deoarece in marea majoritate a tratatelor se folo-sesc termenii foi sau fragmente *.
     In manual s-au strecurat fi uriele formulàri nepotrivite din care citàm: « tipul mixt sau compus, care este un compromis intre primele douà tipuri » (p. 5) ; « aluviunile lingvistice depozitate in eie cu priiejul transcrierii * (p. 78); <vtoate celelalte substantive masculine care au aparfinut odinioarà temei in -i au fost evacuate din sectorul acestei teme » (p. 157).
     C) eratà ar fi fost foarte necesarà fi ar fi remediat partial fi lipsa din text a unor cuvinte (de pildà, p. 20, 21, 66, 142, 321 etc.) sau a unor indicaci din subsolul paginilor 68, 273, 295.
     In manual apar fi unele traduceri improprii ale unor termeni sau exemple prin adào-garea sau omisiunea unor cuvinte. Astfel »iiKMk este tradus « tiberesc » (p. 143) ; npHAjfeM k este tradus «noi to^i am luat » (p. 285); ui-n kì- este tradus «era cerfetor » (p. 296); uiHfi«Kfc n*,TK este tradus « incàpàtoare este calea » (p. 293) iar propozijia m haui'i» .V'H'PH AokcTi a* HtT-kip'k ai»hhi pste tradusà « nu va ajunge acolo in patru zile » (p. 285) etc. Automi pare a nu traduce exemplul sau fragmentul slav vechi citat, ci dà corespondentul din traducerea ofìcialà a Noului Testament, la baza càreia n-a stat textul slav, ci cel in limba greacà.
     Scàpàrile constatate nu micforeazà insà utilitatea cursului, care a stìrnit interes atit printre studenti cit si printre specialisti.
LUCIA DJAMO
    V. P. BESEDINA-NEVZOROVA, CmapocAaemcKuu H3biK, Editura Uni-versitàtii din Harkov, 1962, 360 p.
     Patrimoniul slavisticii s-a imbogà^it in ultimili timp cu o merituoasà contribute la studiul limbii slave vechi.
     Autoarea expune in prefata manualului (p. 2) punctul sàu de vedere in legàturà cu rolul slavei vechi in cadrul studiilor de slavistica. Considerind cursul de slavà veche ca un curs pregàtitor, introductiv in studiul istoriei limbilor slave, Besedina-Nevzorova prezintà si unele cunoftin^e de bazà ale gramaticii comparate a limbilor slave. Manualul cuprinde: introducere, fonetica si morfologie.
     In Introducere (p. 3—29) autoarea expune nominili sumare despre limba slavà veche, limba slavà comunà, limbile slave moderne fi relafiile dintre limbile slave si alte limbi indo-europene.
      Capitolili I (p. 30 — 109), intitulat Struttura fonetica a limbii slave vechi si formarea ei, cuprinde prezentarea foneticii slavei vechi prività comparativ cu cea a limbilor slave moderne fi a limbii slave comune fi cu referiri la alte limbi indo-europene. Capitolul de fonetica se impune printr-o mare bogare de exemple bine selezionate fi prin reliefarea evolujiei istorice a fonetismului slav, care, in majoritatea manualelor, este tratatà mai sumar.
     Capitolul al Il-lea (p. 100 — 203) este consacrai declinàrii nominale. Declinarea substantivelor este expusà pe teme: a) vocalice si h) consonantice. Flexiunea temelor principale in *-o/ *-jo, *-a/ *-ja fi *-i este precedata de o interesantà expunere despre modul de formare al substantivelor incadrate in aceste teme.
     Pronumele este expus in douà tipuri de declinare: a) personale fi reflexive si
b)	nepersonale.
     In cadrul morfologici, merità sà fie relevatà prezentarea numeralului in comparale cu cel din limbile slave moderne. Autoarea se oprefte la explicarea originii ràdàcinilor fi a temelor numeralelor de la 1—10, precum fi a lui c-vt« si tucaui ni cu referiri la alte limbi indo-europene.
1 Vezi de pild& A. L e s k i e n, Handbuch, p. V; Stanis} av S | o ri s k i, op. cit., p. 9 ; K. H o r à-I e k, J. Kurz, A. D o s t à I, op. cit., p. 22 — 24; K. Mircev, Cmapoöb.uapcKu esuK, Sofìa, 1954, p. 11.
558