explica specificul statului rus: concentrarea puterii in mina unuia singur — conducerea absolutista — care duce la anularea autoritàri oricàror altor foruri (fi a vechiului comandant de osti, fi a adunàrii poporului, fi a boierilor — transforma^i in executan{i) in interesul apàràrii fi pàstràrii statului nacional rus, menit sà asigure libertatea fi independen^a na(ionalà ».
      In continuare ni se infàjifeazà caracterele mifcàrii Prerenafterii fi ale Preumaniamului ca moment al apari^iei eonftiin{ei nazionale la toate popoarele din Europa si 111 parte din Asia Micà, fi ca moment al orientàrii càtre cultura anticà, a càrei influenza se exercità asupra tuturor canoanelor impuse de religie artei, literaturii, ftiinjei fi manifestàrilor spirituale individuale. Pàtrunzind in Rusia, ideile Prerenafterii fi Preumanismului intìlnesc sprijinul statului organizat fi se pot realiza cu mai multà putere ca 111 altà parte ; unele din aceste idei capàtà insà aspecte noi, neintilnite la alte popoare. Astfel, in càutarea temeiurilor pentru renafterea culturalà ce succede eliberàrii de sub jugul tàtàràsc, rufii nu se ìntorc spre antichi-tatea clasicà (Grecia fi Roma), ci càtre antichitntea nafionald (cultura epocii de stràlucire §i independenjà a Rusiei kieviene) ; iar tràirea unei vie^i spirituale individuale, manifestatà in special prin ascetismul monahal (adesea decadent in Europa) devine in Rusia o ac{iune constructivà, monahii fi minàstirile participind activ la opera de centralizare, de reorganizare fi culturalizare ìntreprinsà de stat. Afadar « in generai, cultura epocii se caracterizeazà printr-o echilibratà intemeiere pe vechea cultura na(ionalà fi printr-o organicà legàturà cu cultura Prerenafterii Europei ràsàritene 1 ca fi prin mlàdioasa supunere a acestora càtre telurile esentale ale poporului fi statului rus ».
      In capitolul despre Luminare (ripocBetueHHe) autorul explicà formarea ideologici ce sta la baza culturii ruse din epoca cercetatà. In primul rind el infàfifeazà reluarea activitS{ii culturale, frinatà de invazia tàtaro-mongolà, prin circulaba manuscriselor scàpate in refugiu in orasele din nord-est (in special Novgorod fi Pskov), prin efectuarea de traduceri noi si de copii noi de pe vechile traduceri. Dacà in domeniul umanistic resultatele acestei activitàji se intìlnesc doar in cazuri izolate, defi de un inalt nivel ca Letopiscful lui Luvrentie, se constata in schimb un deosebit avint in latura practicà a ftiin^elor necesare organizàrii unni stat puternic. Paralel cu acest reviriment intern, preocupat in special de restaurarea vechilor opere compuse inainte de invazia tàtaro-mongolà, se exercità influenza bizantina fi a slavilor din sud, care constituie un element fundamental in explicarea nivelului inalt la care ajunge cultura Rusiei la sfirfitul veacului al XIV-lea fi ìnceputul veacului al XV-lea.
      Din cele expuse in subcapitolul Contactul cu Bizan(ul si cu farile slave din sud (p. 30 — 39) fi in parte in capitolul despre Literatura (p. 40 — 93) in legàturà cu formarea bazei ideolo-gice a culturii epocii respective reies urmàtoarele: tendinfele caracteristice epocii Prerenafterii (trezirea interesului pentru viafa personalà a omului fi intensilicarea la Rizanl- a studiului antichità^ii clasice sub aspect filologie fi ideologie) iinpuneau pretutindeni o nouà orientare in literaturà. Era nevoie acum de o limbà mai bogatà, de o gramaticà cu sintaxà mai flexi-bilà, de un stil mai inalt, care sà poatà reda bogà^ia fi somptuozitatea ideilor fi sentimentelor oamenilor epocii. Era adicà nevoie de o reformà literarà fi stilistica in stare sà rupà cadrul màrginit al vechii literaturi feudale regionale. Aceastà reformà se infaptuiefte in Bulgaria ■sub influenza isihasinului de càtre patriarhul bulgar Eftimie al Tirnovei. Acesta schimbà principiile de traducere din grecefte, transformind limba literarà, modificind gramática, ortografia fi prezentarea grafica a manuscriselor. Baza reformei sub aspect literar-stilistic o constituie insemnàtatea acordatà cuvintului ca mijloc de redare a realità^ii fi a sensului obiectului exprimat. De aici traducerea ad litteram; de aei necesitatea càutàrii cuvintului ales pentru a exprima cit mai exact gindul, ideea. Ideologie, reforma se caracteriza printr-o inclinare spre generalizare, spre abstractizare, spre universal fi de aici necesitatea unui stil inalt, ales, bogat, prin care sà poatà fi redata « càutarea in ceea ce este particular, coneret, trecàtor, a ceea ce este generai, absolut si vefnic ; càutarea in ceea ce este material a neina-terialului ; fi càutarea in toate manifestàrile vie^ii a adevàrurilor creftine » jp. 59).
      E de la sine infeles cà in acest caz limba literarà menità sà satisfacà setea dupà o lume abstractizatà, care nesocotefte lurnea realà, concreta, avea sà fie o limbà ruptà de vorbirea de fiecare zi, avea sà fie o limbà <« sfintà », farà contact cu graiul de flecare zi. De aceea s-a ajuns la folosirea limbii bisericefti, care imbinà tendinea càtre abstractizare cu o cmotio-nalitate inaltà, urmàrind ridicarea sentimentelor càtre abstractismul gindirii teologice. Stilul, pe lingà utilizarea figurilor clasice avea sà foloseascà in special sinonimele, repetarea
       1 Cu acest termen autorul denumefte Prerena^terea raspìndita la Bizan(, la slavii de sud, In Rusia, in Caucaz $i intr-o parte din Asia Mica.
523