CJJABHHCKOE f!3bIK03HAHME. JJoKJiadbi coeemcKOu deAeeaijuu. V Mejtcòyna-poÒHbiu cbe3Ò CAaeucmoe. M3,aaTejibCTBo AKa^eMHH Hayic CCCP. Redactor principal acad. V. V. Vinogradov, redactorul volumului, doctor in stiin-tele filologice, B. V. Gornung, Moscova, 1963, 554 p.
     Volumul intitulat Linguistica stava cuprinde majoritatea comunicàrilor pe care lingvistii sovietici le-au tinut la Sofia la cel de-al V-lea Congres internajional al slavistilor. Tematica acestei culegeri e bogatà si variata, cuprinzind articole de istoria slavisticii, lingvisticà compa-rativà-istoricà, dialectologie, folclor, lingvisticà aplicatà.
      Articolili lui V.I. Borkovski, Cercetarea §tiinjifìcà a limbilor slave in institutele Academiei de §tiinte a U.R.S.S. dupà Marea Revolutie Socialista din Octombrie este o lucrare de informare bibliografica. Automi prezintà in mod sistematic §i critic toate lucràrile sovietice importante consacrate lexicografiei, lexicologiei, foneticii, gramaticii, dialectologiei, geografici lingvistice, istoriei limbilor slave de ràsàrit, sud §i apus.
     O serie de articole sìnt consacrate studierii istorice si comparative-istorice a limbilor slave.
     ìn articolili sau Pe rnarginea istoriei silabei in limba slava cornunà, S.B. Bernstein se ocupa de problema silabelor deschise. Spre deosebire de celelalte limbi indo-europene, arata automi, limba slava comuni, in perioada tirzie a dezvoltarii ei, a suferit trecerea complexà a tuturor silabelor inchise in deschise, ceea ce a dus la transformàri radicale ìn structura fonetica a acestei limbi. Tendinea de generalizare a silabelor deschise a acjionat aici ca o lege care n-a cunoscut excepjii. ìn acest studiu, S.B. Bernstein ìnlocuie§te termenul « tendinea de generalizare a silabelor deschise » cu « legea silabelor deschise ». Slavistul sovietic si-a schimbat pozijia, deoarece legea silabelor deschise a ac^ionat o anumità perioada in slava comunà, pe cìnd tendinea de urcare a silabelor deschise acjioneazà in Unibile slave si in prezent. Chiar dupà disparita ierurilor §i aparijia noilor silabe inchise, in Unibile slave s-a menjinut tendinea fìxàrii sunetelor ìn silabele interioare dupa sonoritatea crescindà. Acest lucru se vede mai ales in sirbocroatà, unde, datorita pàstràrii lui r si trecerii lui l in u sau o, silabe deschise se ìntilnesc mai des chiar decit in limba rusà.
     Desparjirea in silabe, arata mai departe S.B. Bernstein, nu poate fi studiata separai de problema grupurilor de consoane, deoarece grupurile de conso: ne nu pot fi decìt monosilabice. fnaintea unui grup tautosilabic de consoane din silaba urmatoare, silaba precedenta, in perioada veche a slavei comune, era ìntotdeauna lunga. De aceea, trebuie sa despàrjim kos-tis, gos-tis, dar mè-sto. Mai tìrziu, cìnd a apàrut un nou grup st (din tt, dt) si cìnd era posibilà silaba scurtà ìnaintea unei silabe ce ìncepea cu un grup de consoane, situala s-a schimbat: bod-ti < bo-dti > bo-sti. Trasatura caracteristicà a structurii slavei comune a fost stabilitatea limitei silabice. Independenja silabei s-a intàrit $i mai mult o data cu aparijia silabem lor, cu alte cuvinte o data cu apropierea de timbru dintre sunetele vecine ìn interiorul silabei. Disparita ierurilor neintense a provocat pierderea autonomiei silabei §i variabilitatea limitei silabice.
     ìn studiul Pe rnarginea istoriei sistemului slav al puradigmelor accentuale, V.A. Dibo si V.M. Illici-Svitici trateazà dezvoltarea paradigmelor accentuale ale slavei comune, in legatura cu paradigmele accentuale ale altor limbi indo-europene vechi. Autorii pornesc de la tripla opozijie in slava comunà : paradigma accentuala baritonali!, mobila si oxitonà. Deoarece paradigmele baritonala si oxitonà ale substantivelor si verbclor slave se gàseau intr-un raport de distribujie compUmentarà, sistemili triplu al paradigmelor slave poate fi redus la un sistem mai vechi, dublu, conjinind opozijia: paradigmà mobilà — paradigma baritonalà-oxitonà. Paradigma baritonalà-oxitonà slavà corespunde paradigmei baritonale baltice. Pentru un stadiu mai vechi al limbilor indo-europene, autorii atrag in cìmpul de cercetare datele accento-logice ale limbilor indiana veche, greacà veche, germanica si ajung la concluzia identitàjii sistemului balto-slav (paradigmà baritonalà — paradigmà mobilà) cu cel indo-european (paradigmà oxitonà-mobilà).
     0 deosebità importanjà pentru studiul istorie al limbilor slave il are lucrarea lingvis-tilor V. V. Ivanov §i V. N. Toporov Despre reconstituirea textului slav comun. Lucrarea dovedeste cà, de§i e mult mai difìcilà decit reconstituirea sistemului, e totusi posibilà si reconstituirea textului slav comun. Pornind de la ideile lui F. de Saussure (sistem §i text) si R.O. Jakobson (cod si comunicare), autorii aratà cà sist mul $i textul se leagà reciproc si de aceea dacà se reconstituie sistemili, este posibilà si reconstituirea textului. Deoarece limbile slave provin din dialectele slavei comune, este posibilà reconstituirea unor texte ale slavei comune tìrzii care, dupà pàrerea autorilor, au putut circula in secolele VI—VIII. Pornind de la inferior spre superior, Ivanov si Toporov expun metode de reconstituire a textului la nivel Fonologie, morfologie, sintactic si stilistic. Bazindu-se pe poezia popularà a diferitelor
502