adevârat câ Sachelarie, procedînd abil, s-a purtat la început în aça fel încît slivnenii nu sim^eau câ nu mai erau proprietari, încercînd abia mai tîrziu sâ-i transforme în adevâra}i clâcaçi1. Juridic însà ei erau socotiji clâcaçi, deçi termenul a fost eu dibâcie ocolit în contract. Rezumînd însâ actul, judecâtoria judetului Prahova, în 1836, i-a considérât drept clâcaçi 2.
    în aceste condign au râmas la Bereasa circa 600 de familii. Spre finele anului 1834 situala a început sa se schimbe. Pe de o parte, la 1 ianuarie 1834 se împlinea termenul de trei ani în care bâjenarii bulgari fuseserâ sentici de orice biruri câtre stat si începea un nou soroc de çapte ani, timp în care tre-buiau sa plâteascâ pe jumàtate din ceea ce dâdeau ceilalti locuitori ai târii. Acest lucru s-a anuntat tuturor bâjenarilor din Jara Romîneascâ printr-o « înçtiinjare » specialâ 3, Vistieria cerînd ocîrmuirilor judej.ene sà alcâtuiascà îndatâ catagrafii de acefti birnici. Pe de altâ parte, la finele anului 1834 si situatia spçcialâ de la Bereasa a început sâ se schimbe, din cauzà câ loan Bâlâ-ceanu, fostul proprietar al mosiei, cerea lui Sachelarie 70.000 de groji, sumâ pe care ultimul nu voia s-o mai plâteascâ, pretextînd sechestrul ce i se pusese de câtre paharnicul Nicolae Bâlâceanu. Aceasta 1-a fâcut sâ fie mai insistent în încasarea datoriilor de la bulgarii din Bereasa. în sfîrçit, din lipsâ de bani, Sachelarie începu sâ-çi vîndâ únele mosii, ceea ce-i înspâimîntâ pe slivneni. Dacâ nimereau în mîna unui proprietar mai nemilos, puteau sà ajungâ si ei în ade-vârata si greaua situatie de clâcaçi, în care se gâseau târanii bâçtinasi. Aceastâ situatie grea o sliau foarte bine, deoarece, dupâ cum afirmâ Seliminski, unii dintre slivnenii bogati luaserâ si ei în arendâ mosii eu sate de clâcaçi pe care-i exploatau fârâ milâ 4. Ca o prima urmare, încâ din august 1834, 24 de familii, la care s-au adâugat în curînd încâ patru « sâ aratà în cerere dâ pasaporturi a sâ întoarce înapoi în urina lor... »5
     In acelasi timp, Sachelarie încercâ sâ profite de noua situatie pent.ru a-si definitiva si legaliza drepturile sale asupra moçiei Bereasa. în primul rînd, la 31 august 1834 Sachelarie încheie eu obçtea slivnenilor un nou contract de arendâ pe timp de un an, în care « mârturisesc ei (slivnenii) çi într-acest contract câ sînt, clâcaçi çi sâ leagâ sâ pâzeascâ açezâmîntul... »> 6
     In al doilea rînd, el fâcu asa fel încît Iancu Bâlâceanu sâ pretindâ împli-nirea sumei de 70.000 groji de la slivneni. Totodatâ trebuia sâ cearâ de la dînçii si venitul pe care aceastâ sumâ (sau cei 450 de stînjeni pentru care avea pretentii) i 1-ar fi adus timp de patru ani çi jumàtate, de cînd se allau aci slivnenii. Pe de altâ parte, uneltele baronului au arâtat slivnenilor câ în cazul
     1	l)es¡ semnat nuinai de 51 de capi de familie, el a fost baza juridicS pe eare au locuit to{i slivnenii la Bereasa. Textul sáu a fost tradus cu greseli 111 Seliminski, op. cit.,
II,	p. 79 — 80. O traducere completa si un comentar larg in Kriitano v, Penako v, M a s 1 e v, op. cit., p. 117—118.
     2	La punctul (8) se specifica: « . . . márturisind ei (slivnenii) cá aceastá mofie printr-insii s-au cumpárat de la mezat pá seama dumneaei Dialecti muma dumnealui baronului si sá leagá a fi clácasi ...»
    3	Vezi textul integral al acesteia la Constantin N. Yelichi, Aqezámintul. . ., p. 130. Acolo unde se aflau in grupuri mai mari, trebuiau sñ-si aleagá « pircalabii » lor, care sá stringá si sá depuná banii dájdiilor. Vezi si Arh. St. Buc., Vistieria, Dos. 203/1834, f. 53, 72.
      4	M a s 1 e v, op. cit., p. 227.
     5	Lista celor 28 de familii (118 insi — 37 bárbaji fi 81 femei) si a numárului de vite cu care veniserá fi cu care se intorceau la Romanski, JJoKyMeitmu, p. 448. Vezi si p. 481-487. La fel, Arh. St. Buc., Dos. 5740/1834, f. 142-144.
     6	Vezi anexa, punctul (10).
306