socotefte cä n-a fost cu putirla men|inerea platforinei antifeudale iniziale? 1. Firesc era ca — tocmai dimpotrivä — sa se intensifìce radicalismul revolutionär, pe mäsurä ce granii se adunau in jurul « domnului » Tudor, iar boieri-mea se dovedea tot mai cuprinsä de panica fi mai incapabilä de a stavili miscarea.
    Ne märginim sä constatäm, deocamdatä, dubia atitudine a lui Tudor fata de boierime, vizibilä chiar fi in scrisorile la care ne-am referit: de o parte, se ridica luptätorul impotriva stäpinirii boieresti ; de alta, — acelafi luptätor, aceeasi cäpetenie a täranimii räzvrätite, cere boierilor sä se uneascà ìntre ei si sä se aläture « adunärii norodului », fiindcä trebuie cistigatä « o dreptate ce poate fi folositoare fi tagmei boierefti ». Li se spune deci « tiranilor », cu mimile «singerate»: «... acum aveti dumneavoasträ vreme a scäpa de hula tuturor neamurilor si sä vä faceti patrioti adevärati, iarä nu vräjmasi ai patriei, pre-cum a^i fost pinä acum » 2. Aceste cuvinte sint ale luptätorului pentru inde-penden^ä.
    0	datä cu ocuparea capitalei de cätre oastea ^äräneascä, in conduita fi orientarea comandantului apar contraziceri si inai mari, ce ridicä noi intre-bäri. Dacä Tudor a condus o mifcare socialä, de ce, la Bucurefti, in loc sä zdruncine pilonii feudalismului, ajunge la acomodare cu boierii, recunoscind prin juräinint «vremelnica stäpinire a ^ärii» fi primind, la rindu-i, juramintul de supunere si de credin^ä al boierimii? 3. Este semnificativ cä divanul ordonä sä se multiplice in 3000 de exemplare proclamatia din 20 martie a lui Tudor cätre ^arä, pentru cä — spun divampi — Vladimirescu povätuiefte pe locui-tori « ca sä cunoascä stäpinirea si boierimea, anerisind (= anulind) cele dintii impotriva boierilor publica^ii ale sale » 4. De fapt, promisiunile de eliberare pe care le fäcuse ^äranilor, Tudor nu le reneagä, dar implinirea lor o aminä. Pozi^ia lui de acum este definità cu exactitate de Xenopoi, in aceste cuvinte : Vladimirescu devine « capul puterii executive in ocirmuirea boiereascä ». Pe de altä parte, el incearcä fi o acomodare cu turcii, reinnoindu-fi fatä de Poartä decla-ratiile de íidelitate. A fost väzutä indreptätirea acestei atitudini in pozitia Rusiei fatä de evenimentele din Principatele romine: diplomazia taristä incurajase Eteria, de aceea promotorii räscoalei antiotomane se bizuiau pe interventia, la momentul oportun, a armatelor rusefti, in sprijinul popoarelor asuprite de Semiluna; dar, cind izbucnesc mifcärile conduse de Vladimirescu fi de Ipsi-lanti, ^arul Alexandru le dezavueazä. Oricit de inult ar fi dorit impäratul Rusiei ruina imperiului turcesc, el nu putea träda Sfìnta Alian^ä, prin solidarizare fätifä cu revolutionarii. De la Laibach, unde erau intruniti monarhii Rusiei, Austriei fi Prusiei, ministrul afacerilor externe al Rusiei, Capodistria, ii serie consuluíui rus din Bucurefti cä « impäratul dezaprobä, in mod solemn, tot ce s-a fäcut in Valahia. ßi vei declara cä e hotärit, in unire cu aliaci säi, a combate revoluta, care uzurpä puterea legalä... » 5. Aceastä conjuncturä defavorabilä nu contine insä räspunsul complet la o intrebare fireascä: dacä rostul nemärturisit al räscoalei norodului rominesc a fost cucerirea indepen-dentei, fi ac^iunea lui Tudor pornefte in cadrul Eteriei (teza acad. A. Ojetea),
     1N. Adâniloaie,	Boierii si râscoala . . ., p. 80, 85. Vezi si în rev. « Studii », 1961, nr. 3, p. 558-559.
     2	Doc. ràsc. 1821, vol.	I, p. 258, 230.
     3	Ibidem, p. 395—397.
     4	Doc. ràsc. 1821, vol.	II, p. 108.
5	Doc. ràsc. 1821, vol.	I, p. 298. Vezi çi Aricescu, Acte justificative . . ., p. 119
250