cronica moldo-germanà, este cit se poate de verosimilà. Càci, defi Jan de Targo-wisko annintefte de un anume Andrei Barulus (Barula?), venit tot din Moldova, prins fi ucis de poloni In 1492, ràscoala tàràneascà continuà sub conducerea aceluiafi Muha pinà in 1497, cìnd este prins fi el fi intemni^at la Cracovia, unde si moare Numele lui Muha devenise foarte popular in Pocutia, in special in a doua perioadà, ceea ce, evident, nu putea fi consemnat de Jan de Targowisko, mori in 1492. Izvoarele ne indicà drept loc de pornire al ràscoalei lui Muha nordui Moldovei, dar aceasta nu trebuie sà ne ducà la convingerea cà ea ar fi fost rezultatul amestecului lui §tefan cel Mare. Detafamentului lui Muha, pornit din Moldova, i s-au alàturat mii de tàrani ucraineni fi polonezi, ceea ce dove-defte puternica bazà socialà a acestei mifcàri cu repercusiuni adinci asupra intregii Polonii. Nu incape indoialà cà ijitefan cel Mare s-a folosit de nemultu-mirile din rindul Jàranilor ucraineni pentru a-fi ìntàri influenza asupra Pocu-jiei. Cà ^tefan se bucura de sprijinul locuitorilor din aceastà regiune este de asemenea un lucru cert, càci numai dupà citiva ani (1502), cìnd $tefan ocupà Pocutia, polonii vor fi foarte neplàcut impresionafi de trecerea in masà a ucrainenilor de partea lui ij>tefan2. Aceastà atitudine a populatiei din Pocutia 1-a fàcut pe iptefan cel Mare sà promità lui Cazimir depunerea jurà-mintului in localitàti ca Sniatin, Camenija ori Colorneia si nu in interiorul Polonici.
     Venirea lui Albert pe tronul Poloniei la 1492 mentine relatiile statornicite la Colonieia. §tefan incearcà, sprijinit de Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei, o apropiere fi de Alexandru, marele cneaz al Lituaniei. Cele citeva schimburi de solii nu due insà la incheierea unui tratat, in care clauza principalà trebuia sà fie sprijinul reciproc in lupta impotriva turcilor. Faptul cà incheierea acestui tratat a fost atit de inult tergiversatà se datoreste, negrefit, in bunà màsurà politicii de càpàtuire a fiilor lui Cazimir.
    Congresul Jagiellonilor de la Levoca (1494), convocat de regele Wladyslaw al Ungariei, a ridicat problema tronului pentru Sigismund fi tot la acest congres s-a discutat si despre inlàturarea domnului Moldovei (de extirpatione Valachi), lucru pe care $tefan il putea afla, cu tot secretul in care erau tinute discutiile dintre l'ratii Jagielloni, de la Bartholomei Dragffy, voievodul Transilvaniei fi rudà a lui §tefan, prezent fi el la Levoca. Din aceastà cauzà, expeditia organi-zata de Albert in anul 1497 nu-1 surprinde pe ^tefan nepregàtit.
    Problema intendici lui Albert, atit de controversatà de istorie, ni se pare destul de importantà ca sà-i acordàm atentie fi in lucrarea de fatà.
    Intilnirea de la Levoca, convocatà de Wladyslaw printr-o scrisoare care ajunge la Albert la 21 februarie 1494, fi-a inceput lucràrile in jurul zilei de 17 aprilie fi probabil a tinut fi prima sàptàminà a lunii mai 3. Dar, cu zece zile inaiate de deschiderea congresului de la Levoca, la 6 aprilie 1494, Albert incheie cu Baiazid al II-lea o pace pe limp de trei ani, iar la 28 iunie a aceluiafi an, deci dupà Congres, Albert semneazà tratatul cu turcii 4. Este dar, deci, cà expeditia impotriva turcilor trebuia aminatà, afa cà discutiile de la Levoca, relatate de Miechovita, puteau ridica problema luptei impotriva turcilor doar in prici-
     1	Historia Polski, t.I, cz. II, Varsovia, 1957, p. 106.
     -	Hurmuzaki, II,, 498 si 504.
     3	F r. P a p é e, Jan Olbracht, Kraków, 1936, p. 65, 72 si 238.
     4	Ibidem, p. 73.
352