întreprinse de oastea condusa de Tudor, caci acuin se stie câ „duhul râzvrâ-tirii“ a pus în miçcare Çârânirnea in întreaga Çarâ 1-
     Caracterul ràscoalei este astâzi mai bine înteles decìt in trecut. A. D. Xeno-pol sus^inea si el existera caracterului social çi national în miscarea de la 1821 2. Dar, pe lîngâ faptul câ lupta nationalâ era, în interpretarea lui, numai antifana-riotâ, Xenopol susjinea câ cele douâ caractere n-au fost conconiitente, ci suc-cesive : la început, miscarea a fost socialâ, o ridicare a târanilor împotriva clasei boiereçti. Dupâ intrarea râsculatilor în frunte eu Tudor în Bucuresti, miçcarea suferâ însâ « o adîncâ schimbare », boierii împingînd-o « pe târîmul politic çi national ». Contribu^iile istoriografiei noi ne-au arâtat însâ câ râscoala este de la început si pînâ la sfîrsit socialâ si nationalâ. Cele douâ aspecte nu s-au succédât, ci s-au împletit.
     Cu toate progresele înregistrate, trebuie arâtat ca nu s-a ajuns încâ la elu-cidarea deplinâ a problemelor controversate legate de râscoalâ. Anul 1821 continuâ sâ râinînâ obiect de controversâ çtiin|ificâ ; o controversâ ce nu se referâ numai la detalii, ci are (cum se va vedea) si caracter teoretic, interesînd prin aceasta, ca si prin faptul câ priveçte traditia de luptâ a poporului romîn, cercuri mai largi de cititori.
    Rîndurile de mai jos, fârâ a aduce date noi, neçtiute pînâ acuin, vizeazâ problemele spinoase de care se loveste interpretarea rascoalei din 1821. Multe din solubile ce s-au propus apar astâzi ca nesatisfâcâtoare. Dar eie nu trebuie ignorate, càci ipotezele încercate sînt trepte ìn calea spre adevar.
    Acad. Ath. Joja, raportìndu-se la tratatul de Istoria Romîniei atràgea aten^ia asupra problemelor de logicâ si metodà a istoriei 3. Tocmai pe acestea le are ìn vedere cercetarea noastrà. In lumina logicii dialectice, vor putea fi risipite punctele obscure privind specificul si caracterul ràscoalei, raportul ìntre factorii interni çi externi care au generat-o ç.a.
    § 2. Din documentele privitoare la anul 1821 ies la ivealà multe contra-ziceri ce apartin, desigur, înseçi realitâtilor istorice de atunci.
    Sâ ne oprim mai întîi la constatarea câ aceasta râscoalâ a pornit — oricìt ar pârea de paradoxal — sub impulsul celor mai mari boieri ai Çârii çi al Eteriei. Nu mai pot fi ìndoieli ìn aceasta privintà. Tudor Vladimirescu s-a dus in Oltenia nu numai din vointa lui, ci si trimis de stâpînitorii de la Bucureçti si de Eterie: avea la sine actul prin care trei boieri din guvernul provizoriu, instaurât dupà moartea domnitorului Al. Çutu, îl delegau sâ ridice poporul (« [pe] dumneata sluger Teodore te-am aies sa ràdici norodul cu arme §i sâ urmezi precum ejti povât.uit » 4) §i era înso^it de arnâu^i ai stâpînirii. Cu ceva mai înainte stabilise, împreunâ cu çefii eteristi, un plan de ac^iune comunà. Din aceste fapte rezultà câ motivul pentru care a fost pornitâ miçcarea n-a putut fi ràsturnarea feudali-smului în Tara Romîneascâ, ci scopul ràscoalei conduse de Tudor a trebuit sà se contunde cu scopul miçcârii greceçti de eliberare : lupta antiotomana. Dar aceastà ìn^elegere a ràscoalei, ca antiotomanâ, este contrazisâ de proclamatia
     1	Vezi: Docilmente privind istoria RomXniei. Ràscoala din 1821, voi. I—V, Bue., 1959—1962. in voi. I., doc. nr. 218, 245, 253, 273, 274 etc. ; in voi. II, doc. nr. 7, 49, 86 etc. ; in voi. Ili, doc. nr. 137, 142 etc.
2	A. D. X e n o p o 1, Istoria Rominilor din Dacia Traianà, voi. X, ed. 3, p. 50—73.
     3	A t h. Joja, Reflecfii asupra istoriei ca stiinfà. Pe marginea tratatului de Istoria Rominiei, ìn « Yiaja Romìneascà », 1962, nr. 5, p. 102 fi urm.
     4	Doc. ràsc. 1821, voi. I, p. 196.
846