Un document arata cà Tudor a destituii dintr-un post la plaiul Cìineni pe un om al vornicului Samurcas (« vremea nu ne iartà a fi in partea acestui ¡oc acest fel de om ») si 1-a ìnlocuit printr-un credincios al sàu1.
    Sint destule acte ce ne due la incheierea cà Samurca§, in calitatea sa de trimis al boierimii in Oltenia, cit si in aceea de franta^ eterist, avea motive serioase ca sà fie impotriva lui Tudor. Ràscoala se dezlàn|uise cu putere si este neindoielnic cà nu domnea o armonie deplinà intre Vladimirescu, Eterie si boieri. Aricescu sesizeazà conflictul, cind descríe intrevederile de la Tintàreni, dintre Tudor si càpitanul Iordacbe, reprezentantul Eteriei: «Capitan Iordacbe, in acele convorbiri, urmeazà a fi cerut explicàri lui Tudor pentru proclamatile .sale, in care se condamnau de o potrivà grecii ca $i boierii » 2 (adicà intreaga clasà stàpinitoare). Cà lucrurile s-au petrecut a$a, ne conving memoriile lui Liprandi, ce contin informatii despre disensiunea existentà intre Tudor si Kterie, incà dinainte de a se jti cà tarul nu favorizeazà mijcàrile din Principale. Iordacbe a ràinas nemultumit de rezultatul discu^iilor cu Vladimirescu si s-a obligat fa^à de Ipsilanti, la inceputul lunii martie, sà-1 ràstoarne pe Tudor, prin coruperea càpitanilor de panduri. Oare nu este firesc sà facem legàturà intre atentaiul plànuit de Samurcag $i organizarea acestui nou complot, pentru reu^ita càruia Iordache a primit baili de la Ipsilanti?3.
     Printre lucràrile care simplifica realitatea istoricà, in ineercarea de a desco-peri lirul logie si imitar al evenimentelor, este sji studiul consacrai de Al. Vianu si S. Iancovici memoriilor lui Liprandi (un contemporan al ràscoalei), descoperite recent in arhivele din Leningrad 4. Ca un laitmotiv revine preocuparea de a face sà dispara contradictiile dintre fapte. Cei doi istorici i$i insúmese optica lui Liprandi, dupà care mi^carea din Tara Romineascà a pornit exclusiv impotriva regimului fanariot. Tudor Vladimirescu a actionat in unire cu boierimea pàminteanà, care « s-a axat pentru un moment pe o linie comunà cu a maselor », urmàrind sà se debaraseze de concurenta fanariotà. « Memoriile » adeverese conventia incheiatà inainte de ràscoalà intre Tudor 5Ì marii boieri pàminteni, dar neagà cooperarea lui Vladimirescu cu Eteria. Prin urinare — conchid Al. Vianu £Ì S. Iancovici — « Tudor Vladimirescu n-a fost eterist §i de la prima zi a ràscoalei §i pìnà la sfirsitul sàu tragic s-a menZinut pe pozitia de a lupta pentru inlàturarea fanariotilor, ingràdirea abuzurilor si arbitrariului ». Autorii exprimà credintà cà, «de astà datà », «contradictiile sint... inlàturate de pe pozitiile acestei teze », care este « o constructie logicà, unitarà », permi^ind « o explicatie organicà a intregii miscàri » 5.
    Acad. A. Otetea a corectat ipoteza lui Al. Vianu $i S. Iancovici doar in sensul cà Tudor si boierii pàminteni au actionat nu independent de Eterie, ci in cadrul ei, voind cu totii sà inlàture stàpinirea otomanà. Este pe deplin con-vingàtoare demonstraría acad. Andrei Ojetea cà legàmintul lui Vladimirescu fatà de Eterie a intervenit in luna ianuarie, la Bucurejti, §i nu in luna mai, la Golesti 6. Dar fie cà Tudor a urmat o cale diferità de a Eteriei, cu care s-a ìntìlnit abia la sfirsitul ràscoalei, cind se retràgea din fata invadatoriilor turci,
      1	Doc. ròse. 1821, II, p. 147.
     2	Aricescu, Istoria revoluliunii romine de la 1821, p. 130.
      3	« Studii », 1958, nr. 1, p. 84.
     4	Ibidem, p. 67—91.
      5	Ìbidem, p. 71.
      6	«Studii», 1958, nr. 3, p. 77 si urm.