Pentru a nu da niinic de bânuit turcilor si ciorbagiilor, organizaría lui Seli-niinski se altoieste pe aceea a vechilor bresle, pe ai câror membri îi cîçtigâ, antre-nîndu-i sa-fi apere interesele lor çi aie celorlalte pâturi asuprite de càtre cior-bagii. In scurtâ vreme tot mai mulji breslaçi Incep sa pâtrundâ în treburile obçteçti si apoi chiar în conducerea orasului, limitînd foarte mult abuzurile ciorbagiilor çi turcilor. Ca urmare, orasul ajunsese acum la cea mai mare înflo-rire. Seliminski însuçi afirmâ: « Astfel orasul meu natal era cel mai înfloritor, cel mai bogat, cel mai dezvoltat çi mai prosper dintre toate oracele din Tracia. Çi toate acestea se datorau întelepciunii çi priceperii concetâtenilor mei»1. « Se vâzu îndatâ câ, atunci cînd poporul a luat puterea din mîna ciorbagiilor, turcii cei sâlbatici çi fanatici au devenit blînzi ca oile çi çi-au pierdut îndrâzneala, nemaicutezînd a se razbuna pe bulgari » 2. Abia tîrziu, în 1827, le-a destàinuit
—	si aceasta mimai în faja unui numàr restrîns de membri ai « Frâjiei » — scopul adevârat si final al organizajiei, lupta pentru libertate împotriva stâpînirii otomane. Credinja câ Rusia va porni un nou râzboi împotriva Porjii çi câ, în açteptarea acestuia, bulgarii trebuiau sà fie pregàtiti, i-a fost întâritâ de convor-birea secreta pe care a avut-o eu Al. Duhamel, curierul guvernamental rus, la trecerea acestuia prin SKven 3. Pînâ la declararea râzboiului, « Frâjia » çi-a întârit legàturile sale eu celelalte oraçe çi mai aies eu emigratia bulgarâ de la Bucureçti. Seliminski descrie cu multe amânunte suferintele pe care le-au îndurat slivnenii îndatâ dupâ declararea râzboiului ruso-turc din 1828—1829, cînd cior-bagiii au ridicat iar capul dînd pe mîna turcilor o muljime de oameni nevino-vati, acuzîndu-i câ sînt în legâturi tainice cu rusii. Viaja tuturor era în primejdie si Seliminski însusi, spre a se salva, pleaeâ la Plovdiv ca învâtâtor. Pînâ la 31 iulie 1829, cînd trupele ruseçti au intrat în Sliven, oraçul a trâit clipe grele. Sub scurta ocupatie ruseascâ însâ, slivnenii s-au simjit eu adevârat liberi çi, uitînd de orice suferinje, au întîrziat sâ intervinâ la comandamentul rus pentru ca $i oraçul lor sâ scape de sub robia turceascâ. Abia cînd au auzit câ emigrajia bulgarâ din Jara Romîneascâ intervenise în acest scop, slivnenii s-au gîndit sâ i’aeâ çi ei acelasi lucru 4, dar delegatia lor a ajuns la Adrianopol dupâ ce tratatul fusese semnat.
    într-adevâr, în iulie 1828, Alexandru Pavlovici, ca députât al emigrajiei bulgare din Bucureçti 5, a fost trimis la Çumen, unde se afla comandamentul rus. în memoriul predat aci, Alexandru Pavlovici a expus rezumativ toate încercârile pe care le-au fâcut bulgarii din Jara Romîneascâ pentru îmbunâtâ-tirea soartei poporului bulgar. Se amintea aici de misiunea Nekovici-Zambin din 1807, de misiunea Nekovici-Pavlovici la Constantinopol, cerîndu-se ca bul-garilor sâ li se acorde « aceeasi protectie de care se bucurâ Serbia, Tara Romî-neascâ, Moldova çi Grecia ». Tot la Çumen, Alexandru Pavlovici a mai aleâtuit un memoriu, mult mai scurt decît primul çi pe care 1-a adresat Jarului Nicolae, la Varna. Toate acestea, precum çi împuternicirea pe care o avea din partea emigrajiei bulgare din Bucureçti, au fost trimise la Ministerul de Externe rus pentru o amânuntitâ cercetare. Pe baza acestor memorii s-a aleâtuit chiar un proiect pentru formarea unui stat bulgar independent. In fruntea acestuia urma
      1	S t. M a s 1 e v, op. cit., p. 213.
    2	M. Arnaudov, JJp. Me. CeAUMUHCKU, p. 120
     3	Seliminski, op. cit., IX, p. 54.
    4	Tv* Kristanov, Iv. Penakov, St. Maslev, op. cit., p. 73.
    5	V. D. Konobeev, HaiiuOHa.w>to-oceo6odumeAHoe ò«u3iceHue e EoAiapuu e 1828—1829 e¿., în yneHbie 3îuihckm HHCTHTyTa CJiaBanoBe/ieHMH », Moscova, 1960, p. 268.
293