liberiate. Absenta unei ierarhii puterniee de tip i'eudal a ridieat pe primul pian pe clericii « mireni » din sate fi tirguri, adicà «pàtura plebeianà a clerului». In conditiile istorice speeifìce din Transilvania, aceftia devili de fapt conducàtorii ideologici ai comunitàtilor de iobagi si pentru multa vreme singurii exponenti posibili ai unei culturi populare bazate pe scris si citit. In Transilvania au existat multe mànàstiri pinà la 1700 x, dar nu avem nici o dovadà cà influenta lor in mase a avut vreun efeet. « Biserica » insemneazà in Transilvania aceastà paturà a clericilor màrunti, a clerului de sat si de tirg. In viata culturali! din Transilvania nu existà o mìnàstire care sà se fi ridieat la rolul si semnificatia culturalà a minàstirii Neamtului, Putnei, sau Bistritei Oltene, puterniee centre ale cul-turii feudale. Eehivalentul acestora este biserica Sf. Nicolae din $cheii Braso-vului, adicà biserica de tirg, a-fezatà in cenimi comunitàtii credinciosilor. Fiecare dintne bisericile de sat din Transilvania jucau intr-un fel, in mie, rolul cultural pe care 1-a jucat aceasta, iar tipului de càrturar ardelean realizat de popii din $cheii Brasovului, sustinàtorii lui Coresi fi colaboratorii lui, i se subsumeazà si popa Ion rominul din Sin Pietru, si popa Grigore din Mahaci, si ceilalti, care ne-au làsat ori nu ne-au làsat numele lor scris pe sbornicele rominesti. Aceste sbornice rominefti din see. XVI—XVII sin! tipice pentru biserica si cultura din Transilvania in aceeasi màsurà in care erau tipice pentru cultura feudalà masivele sbornice mànàstiresti.
    Un exemplu ni-1 oferà ms. 130 deja citat. Datind din sec. XVIII, el nu se deosebefte intra nimic prin structura sa si prin cercul de preocupàri atestat de sbornicele din sec. XVI. Acest manuscris este scris de o mina stìngace, desi-gur a unui preot de tarà, pe o bìrtie de calilate inferioarà, ceea ce constituie o indicatie pentru sit.uatia materialà a copistului. Cuprinde in prima parte peri-cope din Evanghelie si din Apostol, ceea ce ne indicà folosirea lui in indeplinirea ritualului. Mai cuprinde slujba ìmpàrtàsaniei si a Pastelor. Dar cea mai mare parte este ocupatà de numeroase scrieri menile sà-1 ajute pe preot nu in activitatea lui strict ritualà, ci in activitatea sa educativà in mijlocul credinciofilor. Gàsim astfel « Povestiri si invàtàturi » despre Sf. Gheorgbe, Sf. Alexie omul lui Dumnezeu, Pustàsagul ìerusalimului, Mersul fecioarei Maria la munci (càlàtoria Maicii Domnului la iad), Tàierea celor 14 intunecimi (mii) de prunci de càtre Irod, Lupta dinlre Mihail fi Satanail, Viata Sf. Ilie, etc.
    Ceea ce este deosebit de interesant in acest manuscris (fi aceeafi situale poate fi intìlnità in sbornicele din sec. XVI) e faptul cà multe din textele citate, intre care si cele trei apocrife subliniate, contin indicaci cà se citeau in bisericà, si anume atunci cind, in ritualul bisericesc se rezerva un loc predicii sau lec-turii din Cazanie. Proprietarul ms. 130 fi-a alcàtuit deci o «Cazanie» pentru uzul sàu in raporturile educative cu credinciofii, incluzind intre textele citite de la amvon trei din scrierile respinse de biserica feudalà. La fel procedaserà in sec. al XVII-lea automi Codicelui 469 fi in sec. XVI popa Grigore din Màhaci.
    Aceastà situatie, care se poate exemplifìca cu multe alte texte, dovedefte rolul aetiv, apropiat de viata credinciofilor, al preo^ilor de sat din Transilvania, fi explicà de ce ei sint primii càrturari romini in mintea càrora a incoltit ideea transpunerii eàrtilor sfinte fi a literaturii apocrife in graiul inteles nu numai de credinciofi ci si de fratii lor de breaslà care nu ftiau slavonefte. La fel ca in Bulgaria, unde in conditii similare, acelafi tip de càrturar este reprezentat,
    1 §teian M etes, Mànàstirile Rominesti din Transilvania si Ungaria, voi. I, Sibiu, 1936.