spij (366), skijéi (386), skíjé (414), skija (1537), stíja (551), spcijá (228), dintre care numai punctul 386 are populare polonezá (cf. ALR, vol.
II,	h 579).
    Catargfi 'muncá silnicá’ considerám cá are o dublá etimologie < rus: Ka-mopea, pol. katarga *idem’ (< gr. med. xáTepyov 'galera, muncá silnicá’). In limba rominá acest cuvint a existat in perioada veche, de§i dic^ionarele nu-1 ínregistreazá (cu exceptia dictionarului lui Scriban, care il explicá insá din v. si. katrtga !).
    Ex.: « Státusá voia fmpárátiei pe to^i ci^-i venisá cu dínsul ori sá-i puie supt sabie, ori sá-i dea pe la cátárgi » (M. C. 102). «§i cfyi s-au aflat pe língá dinsii moldoveni, greci dá le slujia, i-au bágat pre toti la catargá» (R. Grec., 218).
★
    In privinta aspectului fonetic al imprumuturilor poloneze discútate, putein afirma cá ele nu se indepárteazá prea mult de original, iar dacá se produc anumite modificári fonetice acestea decurg din legile generale ale evolu^id limbii romine. Imprumuturile poloneze nu sint supuse decit arareori modificá-rilor fonetice dialectale romínefti (la Ion Neculce). Astfel, multe dintre cuvintele poloneze se introduc in textul rominesc cu forma lor de bazá. De exemplu: pol. okop — rom. ocop, pol. armata — rom. armella, pol. szanc — rom. $ant.
    Alte cuvinte se adapteazá la fonetismul rominesc, astfel:
    —	a neaccentuat > a (nu luám in discute a final > á, deoarece aceasta este o problemá de morfologie): dragán > drágán, parkán > párcán. Uneori se produce aceastá trecere §i sub accent: zámki > zámei;
    —	o interconsonantic, sub accent, in cuvintele plurisilabice > oa, cind in silaba urmátoare este a sau á: rota > róatá
    —	I isi pierde caracterul dur, conform consonantisrnului limbii romine: zo\d > joíd, palanka > palanca, ladunek > láduncá.
    Dintre putinele procese fonetice dialectale rominesti intilnite in evolutia imprumuturilor vechi poloneze, semnalám:
     —	p' > k’: spiza > schijá ;
    —	palatalizarea dentalei d' > g': podjazd > poghiaz;
     —	i dupá z >i : fuza > fuziia ;
    —	e, ie > i chiar sub accent: zoinierz > zolnir, pancerz > pan^ir.
    Alte modificári fonetice:
    —	st: Se alternará consonanticá proprie limbii romine: bafcá pl. báfti;
    —	rz din Ib. pol. (< r’ sau rj) este redat in limba rominá ca r’ (cf. Z. Kle-mensiewicz, Gramatyka Historyczna Jfzyka Polskiego P W N, 1955, p. 148) De ex.: zoinierz > crijak, pancerz > pantir.
    Din analiza evolutiei semantice a i mprumuturilor discútate rezultá cá multe din cuvintele monosemantice fi-au pástrat in general sensul $i in limba rominá (armata, crijac, fuziie, joimir, ocop, varia 5.a.). Unele cuvinte care in limba polona erau polisemantice, au intrat in limba rominá cu un singur sens (palanca, rámentar, parean, zamcá etc.).
    Unele cuvinte au constituit doar imprumuturi savante, fácind parte numai din vocabularul specific al cite unui cronicar (cvarciana, zasluga, pospolita, obozny) sau al epocii respective (armata, comenda, catargá, gránitar, láduncá s.a.) si nu au decit putine atestári in limba rominá veche.