Eflorescenta balcanica a sectei pauliciene s-a produs pe teritoriul bulgar incepind din vremea tarului Petru I (927—967), cìnd ar fi predicai intre bulgari popa Bogomil1. Momentul de maxima inflorire a bogomilismului a coincis cu domnia tarului Samuil (976—1014), despre care s-a dovedit a nu fi fost, precum se credea 2, fiul lui §isman 1 (963—968), ci descendentul unui neam arme-nesc dintre paulicienii transplantati in Tracia de càtre bizantini3, fi este
 I	semnificativ pentru ceea ce ne intereseazà, cà tocmai de aceste vremuri se leagà aparitia celor mai vechi transmisiuni istorice conservate in traditiile epice \ sud-slave. Eie reflectà vremea si curtea tarului Samuil, dupa cum ne dàm seama din urmele care se pot recunoaste in Analele popii din Duklja, redactate, intre altele, fi pe baza unor izvoare orale, din care nu au lipsit traditiile epice 4. Privind faptul in lumina preocupàrilor literare ce au caracterizat peste tot sectele maniheice fi mifcàrile « eretice » in generai, putem considera cà anec-dotele poetice care reflectà vremea fi curtea tarului Samuil constituie trans-misiunile imputinate ale primelor manifestali literare ale paulicienilor stabiliti in Balcani. Aceste manifestàri sint anterioare a ceea ce vom numi cultura bogo-milicà, produsà ori intre^inutà de erezie dupà ce secta paulicianà va deveni, pe teren slav, o largà si originala mifcare popularà antifeudalà s.
     Paulicienii balcanici, combàtuti cu cruzime de Nemanja (1170—1196) pe teritoriul sirbesc, deoarece deveniserà primejdiosi ordinei feudale 6, s-au dezvoltat in Bosnia, unde erezia teologica fiind acceptatà de o parte dintre feudali7 a fost fatai dezbràcatà de virulenta ei social-revolutionarà (si implicit de posi-bilitatea de a crea o culturà popularà) fi mai ales in Bulgaria, unde invasatura fiind acceptatà de masele populare, a stimulat activitatea lor creatoare, din ' care a rezultat o formà de culturà popularà pe care o vom numi cultura bogomilicà.
     Despre aceastà culturà si despre legàturile ei cu inceputurile culturii populare rominefti va fi vorba in lucrarea de fata.
     Pe ce cale a devenit bogomilismul un factor de culturà fi cum a contribuii el la configurarea culturii populare bulgare?
      Esenta teologiei pauliciene o constituie concep^ia dualistà a luptei dintre bine fi ràu, reprezentatà prin existenta a douà «ordini» antagonice: ordinea « divinà », reprezentatà de dumnezeu, fi de ingerii sài, fi ordinea « satanicà », reprezentatà de Satanail fi acolitii sài. Conceptiile fi practicile rituale proprii sectei ne sint cunoscute mai mult indirect, prin scrierile ce au combàtut erezia, dintre care cele mai cunoscute sint Predica prezbiterului Cozma (972) fi Panoplia dogmatica a lui Eftimie Zigabenul, scrisà in sec. XII. Din aceste douà docu-mente fi din comportarea practicà a dualiftilor paulicieni fi bogomili, ca fi a celor occidentali, reiese limpede cà dualismul cosmogonie fi antropologie nu
       1	Vezi Predica prezviterului Cosma, trad. Al. I o r d a n, Bucuresti, 1938, p. 4 si D. A n g li e 1 o v, op. cit., ed. II, p. 86.
       2	C. Jirece k, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1875, p. 436, nota 2.
       3	Acelasi, Jslorija Srba, I, Belgrad, 1922, p. 149, nota 2 fi N. A d o n t z, Samuel ml’Armenien, in « Memoires de l’Academie royale de Belgique », Classe des léttres, XXIX, 1939.
4	F. S i S i c, Letopis popa Dukljanina, Belgrad, 1928, fi articolili nostru McmopuwecKiie
 iicmoHHUKu(XH—XIVea.)oùpeenoimu li npoucxcMdeiniu moiCHOrjiaeHHCKOÜ inimetKoii ntCHU, in « Romanoslavica », II, 1958, p. 273—284, in special p. 278—279.
       6 Pentru caracterul originai al miscàrii bogomilice in raport cu izvoarele ei ideologice vezi consideratale lui Velcio Velcev, in op. cit., p. 193 fi urm.
        6	Ei n-au fost totusi distru^i in intregime. Cf. D. Anghelov, Le mouvement bogomile . . . p. 177.
       7	Explicarea fenomenului la Anghelov, comunicarea citatä, p. 177—178.