aci chiar o societate care, dupa model romìnesc1, urmàrea pe fata tipàrirea unor càr^i pentru poporul bulgar, avind insà fi scopuri politice tainice in legatura cu lupta impotriva jugului otoman. Seliminski a propus infìintarea unei organizatii (fràtii), care « sà pregàteascà poporul pentru un viitor mai fericit, unind la un loc pe toti cona^ionalii, deoarece lucrind izolat n-ar putea solutiona niciodatà marea cauzà nationalà. . . Poporul (din Bulgaria, ca fi din emigratie) trebuia astfel organizat incit toate pàturile lui sà se ridice la un moment dat ca un singur om pentru aceeafi cauzà comunà — libertatea... » Slivnenii de la Brafov i-au propus lui Seliminski sà meargà el insufi in patrie si sà punà bazele unei asemenea organizatii- Intr-adevàr, dupà ce s-au luat oarecari informati! fi s-a vàzut cà prezenta sa in oraf nu prezenta nici un perieoi, hotàrirea a fost luata 2.
    Cind Seliminski, venind de la Brafov, s-a intors in oraful sàu natal, in octombrie 1825, Slivenul mergea pe calea infloririi sale. Format in fcolile gre-cefti, dar neasimilat de cultura greacà Seliminski ne-a lasat date importante despre viaja economicà, socialà, politicà fi culturalà a orafului sàu in aeeastà perioadà.
    Populalia orafului — aratà Seliminski — era alcàtuità din turci fi bulgari. Locuind cartiere separate in oraf, neintrejinind aproape nici un fel de legàturi (in afarà de unele rela^ii de schimb), turcii, mai ales cei boga^i, se dedau nesu-pàraji de nimeni la abuzuri fi silnicii, tràind pe spinarea populajiei bulgare. In ceea ce privefte bulgarii, Seliminski ii imparte in « greci » si « tortaci ». « Grecii » erau acei bulgari, foarte pu^ini la numàr, care dispuneau de o mare putere economicà, erau greciza^i prin culturà fi impreunà cu clerul grecesc fi cu turcii jefuiau farà milà pe « torlaci ». De fapt, prin greci Seliminski ìnjelegea virfurile burgheziei bulgare, ciorbagii, mari proprietari fi càrnàtari, care tineau in mìnà intreaga conducere a orafului. « Torlacii » erau micii negustori fi mese-riafi, burghezia micà fi mijlocie, abagiii, cojocarii, aràmarii etc. In afarà de meseriafi, tot sub aeeastà denumire sint, cuprinfi negustorii, ca si ceilalti care se ocupau cu crefterea vitelor sau cu agricultura fi mai ales cu viticultura. In sinul acestora trebuia sà ac^ioneze Seliminski fi din rìndul lor au iefit primele cadre ale organizatiei lui secrete numità « Frà^ia » din Sliven. In afarà de acea-sta, Seliminski se sprijinea pe tineretul, care, in fcoala pe care o deschide, trebuia sà fie educat « in spiritili ideilor liberale » 4.
     1	I. C r e t u, Viafn lui Eliade, Bucuresti, 1939, p. 24. Constantin N. Velie hi, Postuma Ha 6b.t¿apcKamu jMutpamm e PyMbHua 33 Kyimypnomi nbìp^Mcòane na óbAiapume npe3 nepuoda 1800—1840 ^. in Cjiae.incKa <t>uAOAOiuH, V, Sofia, 1963, p. 186.
     2	Dr. I v. Seliminski, Hapoòno ópamemao e CAueen u npeceAenuemo « 1830 ^. in EuSAuomexa na Jlp. Me. CeAUMUHCKU, IX, Sofia, 1928, p. 35—37.
      3	Seliminski a invàjat (1817 —1821) la una din cele mai vestite scoli grecefti din Imperiul Otoman, fcoala de la Kidonia, de pe Jàrmurile Asiei Mici, avind profesori vestici ca A. Korais, T. Kairis f.a., formaJi in fcolile Apusului. Conceptiile lor erau atit de inabitate, incit pina la urma Kairis a fost condamnat pentru « erezie » fi surghiunit. Seliminski ìnsusi, vorbind despre dasc&lii sài, afirma: « Acefti profesori impàrtàfeau tineretului ideile cele inai noi ale secolului. Vechile invàjàturi fi metode de predare erau inlàturate . . . Revista « Loghios Ermes » de la Viena ràspindea noile descoperiri ftiinfifice fi relata evenimentele politice din Europa . . . Lucràrile lui Korais . . . f.a. aduceau servicii uriafe nu numai grecilor, ci tuturor popoarelor care, neavind fcoli proprii, le foloseau pe ale acestora ». Vezi Huó.utonit’xa JJp. Me. CeAUMUHCKU, II, Sofia, 1904, p. 31. O data cu izbucnirea Eteriei, Seliminski a fost silit sà fugà din Kidonia fi, dupà ce ràtàceste un timp prin insulele grecesti, prin Peloponez, Italia, Austria fi Ungaria, unde cunoafte o serie de organizajii progresiste, ajunge in 1824 la Brafov. Seliminski, op. cit., IX, p. 35.
    4	Seliminski, op. cit., p. 39—40, 47. ,
292