CÀLÀI, s. m., « cositor » (ALR s. n., h. 575, pct. 2). Provine din tc. kalay, prin mijlocirea sirbeascà kalaj (DA). Forma calais, notata tot in acest punct, este fie o contaminare cu verbul kalajisati «a cositori » (vezi Vuk, p. 269), fie o ìn|elegere grecità a subst. scr. kalajs < kalajisati, care denumefte pe cel ce se ocupà cu cositoriul (vezi Rj. JAZU IV, p. 763, Mallouf II, p. 951). CÌLlM, s. m., « scoarjà de pereti » (ALR II, p. 138, m. n., intrebarea 3901, pct. 36, 47, 76). Forma cu ci1 nu se poate explica decit prin scr. dilim « covor » < tc. kilim, kelim «idem» (Rj. JAZU II, p. 137, Mallouf II, p. 111). In restul teritoriului intìlnim numai forma chilim, intratà direct din turca, sau prin intermediul limbii bulgare (DA). COS, adj. sau subst., « spin » (ALR II, p. 19, m. n., intrebarea 6435, pct. 105). S-au mai notat variantele cioy 2 (pct. 36), ciuf pct. 76) fi ciosàc (pct. 47). Este un imprumut din scr. cosa (cosast, dosat, dosdv) < tc. kose, kjóse «idem» (vezi Rj. JAZU II, p. 142, Mallouf II, p. 1132). IERUGA, s. f., « stàvilar sterp » (ALR s. n., h. 152, pct. 27). Provine din scr. jaruga < tc. jaruk « despicàturà, fanj, loc sàpat» (DA, Mallouf II, p. 1453). IORGÀN 3, s. n., « plapumà » (ALRM II, h. 358). Cuvintul formeaza douà arii, una in Banat (pct. 2, 29, 36, 47, 76) fi alta in Muntenia (pct. 605, 686, 769). DA trimite, pe bunà dreptate, atit la sirbocroatà, cit fi la bulgara. In Banat cuvintul constituie un imprumut din scr. jorgan < tc. yorgan (DA, Mallouf II, p. 1480). JIGÀRÌJÀ, s. f., « plàmini » (ALR I, h. 45, pct. 1, 28, 30, 40, 77, 79 fi ALRM I, h. 68). Etimologia acestui cuvint trebuie càutatà in scr. (bela) dii-gerica « idem » < tc. ak giger (Mallouf, I, p. 373). Ìn stabilirea etimologici e demn de luat ìn seamà ràspunsul din pct. 40: « jigàrijà elea albe». Cuvintul diigerica este imprumutat in turca din persanà (diiger; vezi Rj. JAZU III, p. 536) *. RÀCHÌE, s. f., « rachiu » (ALRM s. n., h. 163, in tot Banatul). Genul femi-nin al acestui cuvint constituie indiciu sigur ca este un imprumut din scr. rakija « idem » (Vuk, p. 655), provenit din tc. raky. SPÀILUC 5, s. n., «avere», « mofie » (ALR II, h. 371, pct. 36): « càmarà de spàiluc » (conac boieresc). Este imprumutat din scr. spahiluk « idem » (Tolstoi p. 896), iar aceasta din tc. spahilyk «idem» (Mallouf, I, p. 593). $EGÌRT, s. n., « ucenic » (ALR s. n., h. 500, in tot Banatul) 6. Provine din scr. segrt « idem » (Vuk, p. 864), imprumutat din tc. $akird « elev », « ucenic » (Mallouf, I, p. 638). ZÀlC IN, s. n., « ulei », « unt vegetai » (ALRM II, h. 179, pct. 2). Are la bazà pe scr. zejtin « idem » (TDSR, p. 240), imprumutat din tc. zejtin « idem » (Tiktin, Mallouf, I, p. 582). ZÀNÀTARI, s. m., « meseriaf » (ALR s. n., h. 499, pct. 29). Este un derivat rominesc de la cuvintul zànat, « meserie », imprumutat din sirbocroatà (Tiktin, 1 Chi nu trece ìn Banat la ci. Vezi ALRM II, h. 284. Cf. fi cuvintele bichi\â, ràchie, discútate in aceasta lucrare. 2 I. P o p o v i c i, op. cit., p. 18, explica aceasta forma ca fiind rezultatà dm analogia cu cuvintul romînesc moç. 3 Vezi harta nr. 3. 4 Despre etimologia cuvîntului jigâritâ vezi fi B. C a /. a c u, Les dénominations du foie et des poumons, in «Bulletin linguistique», IX, 1941. 5 Se pronunl.â spâ-i-luc. 6 Vezi harta nr. 2. 219