negustorii a apàrut, dupà cum s-a mai aràtat, abia in brosura germana tipàrità in 1500 (fi atunci chiar, in cu totul alta variantà), adicà: indiscutabil mai tirziu decit povestirea rusà (1481 — 1486) si foarte putin probabil inaintea povestirii lui Bonfini (1490-1503).
    Povestirea din cronica lui Bonfini, deasemenea, nu putea sa fie izvorul povestirii ruse fi al legendelor germane — nu numai din cauza provenientei ei relativ tirzii, dar fi pentru cà in ea nu aflàm multe episoade despre care se vor-befte in textele germane fi in cel rus (executarea slujbafului scirbit, executarea oamenilor care ascunseserà comorile, executarea feineii lenefe, incercarea mona-hilor). In acest sens, povestirea rusà e cea mai bogata. In ea se aflà toate episoa-dele, comune celorlalte douà tipuri, dar e greu sa admiti cà o compunere, scrisà intr-o limbà slavà, putin cunoscutà in Europa Centralà (Ungaria, Germania), ar fi putut deveni izvorul povestirii germane-manuscrise, mai veche, al poemului lui Beheim, sau màcar al unor brofuri germane mai tirzii, si al cronicii lui Bonfini.
     Cercetàtorul care ar dori sà gàseascà un izvor scris comun pentru cele trei tipuri de legende despre Dracula, ar trebui sà meargà pe drumul reconstituirii acestui izvor. Dar, procedind la o asemenea reconstituire, el s-ar izbi, inevitabil, de greutà^i de netrecut. Coincidendole intre diferitele episoade ale povestirilor despre Tepef sint coincidente de compozi^ie a subiectului, fi nu coincidente textuale 1. Alegerea unui text anume pentru asemenea reconstruc^ie ar fi extrem de grea. Coincide, cel mai adesea, tema anecdotelor despre Dracula, dar rezol-varea acestei teme, nuanta fi sensul ei se dovedesc complet diferite in diferitele versiuni. Cum ar trebui sà se termine, in reconstituirea presupusà, anecdota cu incercarea monahilor? Care din ei — lingufitorul sau demascatorul — trebuia executat fi care ràsplàtit? (sau, in concordanza cu Beheim, totul ar trebui sà se limiteze la o singurà executie, fàrà nici o ràsplatà !). Cum ar trebui poves-tità istoria cu negustorii si cu averea lor — dupà povestirea rusà, dupà Bonfini sau dupà brofura germanà de mai tirziu? In generai, care ar trebui sà fie tendinea generalà a unei asemenea reconstituiri — sà descrie cruzimea patologicà a lui Dracula sau asprimea lui imbinatà cu dreptatea? Fiecare din aceste rezol-vàri ar cere excluderea citorva episoade, legende ; fie excluderea acelora care descriu despotismul absurd al « marei fiare », fie a acelora care vorbesc despre impartialitatea lui fi intàrirea ordinei in tara.
     Greutàtile care se ivesc in calea reconstituirii izvorului legendelor ar dispare dacà noi am presupune cà izvorul comun al celor trei legende ar fi nu un document scris fi, in generai, nu o opera anume, ci o serie de màrturii sau anecdote, care s-au inchegat incà pe vremea cind Tepef era in via[à (in parte pina la ducerea lui in captivitate de càtre regele maghiar in 1462), au circulat in Europa Centralà fi de Sud-Est, in a doua jumàtate a secolului al XV-lea, fi au fost scrise fi interpretate diferit de càtre autorii germani, autorul rus fi automi maghiaro-italian.
brosurii au apàrut — dupa J. Striedter — nu printre sasii transilvàneni si nici pe teritoriile de nord ale Germaniei de jos, ci in Germania de Sud (Niirnberg). J. Striedter, op. cit., p. 401-404.
     1	Comp. I. B o g d a n, op. cit., p. 119. Singura coinciderà textualà a celor trei povestiri sint cuvintele lui Dracula despre dorinfa lui de a « ìntàri obiceiul » solilor stràini (« laKOHa noflTBepflHTH », « confirmandi maris», « gewonheit bestetigen »). Dar asemenea coincidenza se explica, evident, prin jocul de cuvinte, pe care e construità toatà anecdota (a « ìntàri » cu cuie).
10