cà tóate suferintele lor trecute, ba si viitoare, s-ar datora demagogici lui Seliminski1. Unora dintre fruntasi li se fàgàduirà ehiar ranguri boieresti, asa cum càpàtaserà unii bulgari din Alexandria2. Pina la urmà, Tosun Bei il amenità pe Seliminiski si acesta se retrase, làsind pe slivneni in voia soartei. Nu mai insistàm asupra altor proieete si ìncercàri ale bàjenarilor, deoareee acestea depàsesc emigrarea slivnenilor si se refera la intreaga emigratie. In aeest fel, a efuat incercarea slivnenilor de a-fi reface orasul pàràsit, intemeind un nou Sliven lingà Ploiesti. Afa cum s-a aràtat mai sus, slivnenii s-au risipit. Marea majoritate a ramas la Ploiefti, o parte s-a reintors treptat in Bulgaria, iar al^ii s-au asezat la Bràila, Bucuresti, Galati si in alte orase, sau chiar in sate.
    Dupa cum am vàzut mai sus interesele agricultorilor fi micilor negustori fi meseriafi din Sliven s-au ciocnit de acelea ale virfurilor societàtii feudale otomane, ale clerului grecesc, ale ^arismului, ale ciorbagiilor fi ale arendafilor fi mofierilor din Jara Romineascà.
     Forfele mifcàrii de eliberare de la Sliven, reprezentate de sàràcimea orafu-lui, in fruntea càreia se afla càpitanul Mamarcev, au fost prea slabe pentru a trece la o ràscoalà antiotomanà. Afa cum arata istoricul sovietic Konobeev, insuccesul lui Mamarcev s-a datorat nu numai atitudinii negative a tarismului fata de o asemenea ràscoalà sau tràdàrii fatise a ciorbagiilor, ci mai ales faptului cà cea mai mare parte a acestei mici burghezii de negustori si meseriafi a dat inapoi, preferind emigrarea. Partea moderatà a conducerii mifcàrii de eliberare (Seliminski ìnsufi) era impotriva unei lupte armate3.
     Niciun episod al marii emigraci bulgare din 1830 nu reflectà mai puternic fi mai vizibil lupta dintre diferitele interese de clasà care s-au incrucifat in Balcani, ca refugierea slivnenilor. Aceste interese de clasà au depàfit cu totul atìt comunitatea de religie, cìt fi pe cea nationalà. Aceleafi interese de clasà fac pe exploatatorii turci sà lucreze minà in minà cu clerul grecesc sau cu ciorbagiii bulgari, de care-i despàrtea atìt religia cìt fi nationalitatea. Aceleafi contradicen de clasà se manifestà puternic fi in Jara Romineascà, pinà fi in sìnul bàjenarilor. Slivnean el insufi, Anton Ivan Kamburoglu ii pàràsefte pe slivneni fi preferà sà piece din Brafov ca sà nu poatà fi chemat la procesul lor, interesele legindu-1 de Sachelarie fi de ceilalti din clasa sa. Mavrudis slivneanul ifi duce compatrioti! sà-i facà clàcafi pe mofia lui Magi Moscu de la Dudefti. In sfirfit, alti slivneni mai bogati, dupà exemplul mai vechi al altor bulgari din emigratie, devin arendasi fi exploatatori ai propriilor lor compatrioti, ca fi ai clàcafilor romini. Nu mai putin vizibil apar fi interesele de clasà ale mofierilor fi arenda-silor romini sau stràini din Jara Romineascà.
    Dacà incercarea de a reface pe teritoriul romìnesc orasul Sliven nu a reusit, ca urmare a tuturor acestor contradictii, in scbimb emigrarea slivnenilor a intàrit emigrala bulgarà din Tara Romineascà fi in renafte-rea culturalà, ca fi in mifcarea de eliberare de mai tìrziu, prezenta lor va fi simfità.
     1	Pentru toate cele de mai sus vezi Tabakov, op. cit., II, p. 149 — 150; Krista n o v, Penakov, Maslev, op. cit., p. 125. Vezi si traducerea completa fi exactà a ìnsemnàrilor lui Seliminski la Maslev, op. cit., p. 234.
     2	Antonian Nour, Istoricul orasului Alexandria, (1927), p. 66.
    3	Konobeev, op. cit., p. 274.
310