prefajeazä tradijia cercetärilor marxiste din Jara noasrä in aeeastä problema. Pe de alta parte, e meritul istoricilor clujeni (St. Pascu, L. Demény, J. Pataki, M. Dan) de a fi lärgit sfera acestor cercetäri fi de a fi ajuns la unele teze fi concluzii pozitive, care au intrat definitiv in patrimoniul ftiintifìe al istoriogra-fiei noastre de astäzi.
     Ar fi insä nedrept dacä n-am reeunoafte cä, in aeeastä privinjä, cercetä-rile istoriografiei cehe marxiste au fost de un real folos istoricilor romini, mai ales in ceea ce privefte analiza fi interpretarea fenomenului husit. Sub acest aspect, in unele din cercetärile istoricilor clujeni, de care ne-am ocupat mai sus, se manifesta o tendinjä de a apropia pinä la identificare räscoala de la Bobilna de evenimentele fi structura ideologica a mifeärii revolutionäre husite. Mi se pare exageratä aeeastä tezä, care nu are darul de a ridica prestigiul social al räscoalei din 1437 ei, dimpotrivä, sä-1 diminueze. A cäuta sä identi-ficäm programul räsculajilor din Transilvania cu ideologia diferitelor grupäri din sinul mifeärii revolucionare husite — ideologie aflata intr-o permanentä täläzuire —, numai pentru a gäsi elemente de influenjä, inseamnä a stabili un raport de subsumare fi deci, in esenjä, a subestima capacitatea de luptä antifeudalä a iobagilor romini fi unguri. Accentui trebuie pus, in primul rind, pe conditiile interne care au generat räscoala, iar situatia nu trebuie prezen-tatä in afa fel incit sä parä cä räscoala de la Bobilna n-ar fi fost posibilä färä intervenga ideilor husite.
    De asemenea, unele din cercetärile mai noi, care au cäutat sä epuizeze problemele legate de pätrunderea influentei husite in Tarile Romine, au prezen-tat aceste relatii färä a face deosebirea intre programul social fi doctrina reli-gioasä a mifeärii revolutionäre husite. E vorba de douä aspecte cu totul distincte fi ele trebuie tratate ca atare. Pinä unde merge invefmintarea religioasä, adicä afa zisa « erezie » fajä de dogma bisericii catolice si de unde incep tezele fi revendicärile social-economice ale iobagilor din Transilvania — acest lucru nu s-a arätat. Pentru a se ridica impotriva exploatärii feudale n-a fost numai-decit nevoie ca iobagii — printre care fi rominii — sä fi adoptat « erezia » husitä. Dacä documéntele vremii ii denumesc pe räsculati cu atributul global de « eretici » sau « husiti », indicajia are un conjinut social, de clasä. In aeeastä perioadä, cele douä notiuni se confunda fi oricine se ridica impotriva stäpi-nirii era un «eretie». Doctrina lui Hus a avut implicatii profunde in gindirea filozoficä a evului mediu fi ea nu poate fi redusä la o simplä predicatie fi transplantatä aiurea5. Deci, din acest punct de vedere, problema rämine deschisä.
     0 carenjä a istoriografiei burgheze o constituie faptul cä a stäruit unilateral fi in mod deosebit asupra caracterului national, atit al husitismului, cit fi al räscoalei din 1437. Nu se poate susjine cä iobagii romini fi unguri au luptat impotriva feudalilor la 1437 din motive nationale, dupä cum ridicarea impe-tuoasä a husitilor impotriva patricienilor fi feudalilor laici si ecleziafti din Cehia nu s-a produs decit din cauze social-economice 2.
     1	Vezi si luci-area lui Robert Kalivoda, Husitská ideologie, Praga, 1961, in care autorul face o ampia analiza filozoficá a sectelor religioase si husitismului in sec. al XIV-lea fi inceputul secolului urmStor.
     2	« Dacá ¡storiografia burghezà celia fi germana », serie J. Macek, a tras coneluzia cà a existat din partea husi^ilor « urà na^ionalà », faptul acesta constituie « o grosolanà falsificare a realitàtilor istorice » (cf. J. Macek, JVárodnostni otózka v hmitstvi, in « Mezinárodní ohlas husitstvi », Praga, 1958, p. 24).
402