nàvàlitorilor stràini, turci fi unguri, pe clnd Moldova a cunoscut o relativa linifte in primele trei decenii ale veacului (pinà in 1432),
     Politica Moldovei fafà de miscarea husità. Dupà cum rezultà fi din plingerea episcopului de Baia, domnul Moldovei Alexandru cel Bun, a sprijinit pe husiji, recunoscind printr-un privilegiu scris legalitatea organizàrii lor, cu un fef, càruia i s-a fixat sediul la Bacàu. Pe cind in Ungaria, Polonia fi in Germania husifii erau vinati ca « eretici », singura farà, in afara Boemiei, in care ei capàtà un statut legai, chiar in vr etnea marilor ràzboaie ale cehilor cu oftile lui Sigis-mund de Luxemburg, este Moldova. Domnul a acordat fefului husit Iacob, « hrisovul sàu prin care se aratà cà cel ce 1-ar turbura pe el fi pe discipolii sai husi^i, va fi pedepsit sa plàteascà domnului Jàrii douàzeci de galbeni turcefti (sibi et suis literam prebuit ut qui eum vel discípulos suos hussitas certaret1 daret penam domino XX ducatos de Turcia in auro»), Aceasta inseamnà eà husi^ii nu erau numai toleraji in Moldova, cum credea vechea ¡storiografie 2, ci fi privilegiaci, protejaji ca o comunitate stràinà cu un statut special recu-noscut de domnia ^àrii, (asemenea privilegii posedau in Moldova fi armenii 3 fi catolicii). Regele Poloniei, Vladislav, atrásese atentia lui Alexandru, domnul Moldovei, asupra laturei sociale, antifeudale a niifcàrii husite : ii spunea cà |ara lui ar putea ajunge intocmai ca Boemia « in stàpinirea tàranilor fi a càlugàrilor » 4.
    Alexandru cel Bun, precum se ftie, a fost un sprijinitor al bisericii orto-doxe, infiintind mai multe mànàstiri domnefti, aducind moaftele sfintului loan cel Nou la Suceava fi restabilind supremazia patriarhiei de Constanti-nopol asupra celei rnoldovenefti, care capàtà o nouà organizare. Politica biseri-ceascà a domnului ascunde motive politice, deoarece voevodul spera sà-fi intàreascà stàpinirea cu ajutorul bisericii. Aceasta inseamnà cà domnul nu se temea cà husi^ii ar putea sà slàbeascà biserica ortodoxa din Jara ]ui, una din bazele cirmuirii sale.
    ìntr-adevàr, cum am vàzut, husi^ii aveau altà atitudine fatà de biserica ortodoxà, cu care duceau tratative pentru unire, decit cea adoptatà fatà de catolici, reprezentanh ai feudalismului apusean.
    Nici primejdia unei revoluti husite antifeudale in Moldova un pare a fi preocupat. pe cirmuitorii acestei |àri, cu tot avertismentul dat de regele Poloniei. Coniunitatea husità din Moldova era socotità in scrisoarea amintità a patriarhiei de Constantinopol ca fiind formatà din refugia^i, spre deosebire de |àrile unde se aflau comunitàri husite constituite din localnici. In Moldova husi^ii se aflau mai ales in orafele in care se afezase o populare sàseascà fi sàcuiascà, poate fi unii colonifti din Polonia. Sublinierea in actul patriarhal cà in Moldova erau numai husiti refugiaji este concludentà in aceastà privin|à ; ea aratà cà husitismul nu atingea populaba moldoveneascà. Acest fapt se mai datorefte fi imprejuràrii, de care nu ne putem ocupa mai pe larg in aceat studiu, cà dezvoltarea feudalismului in Moldova nu atinsese incà stadiul din
1	In textul publicat calcitraret, corectat dupà facsímil ($. Papa coste a, loc. cit.).
     2	Cf. B. P. H a s d e u, Istoria tolerantei religioase in Rominia, ed. II, 1869, p. 28—30. Dar stràinii cu privilegiu nu erau numai toleraji, ci constituiau o parte integrantà a statului feudal.
      s Cf. P. P. P a n a i t e s c u, Hrisovul Ini Ale .rari dru cel Bun pentru episcopio armeanà din Suceava (1401); in «Revista istoricà rominà », IV (1934), p. 44 — 56.
4	.Monumenta medii aevi histórica res gestas Poloniae illustrantia, XII, p. 254—255.
284